ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 918/2003

Decizia nr.918

Dosar nr.4813/2002

S-a luat

în examinare recursul declarat de inculpatul T.T.C. împotriva deciziei penale

nr.682/A din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București,Secția a II-a penală.

S-au

prezentat: recurentul inculpat T.T.C., aflat în stare de arest, asistat de

avocat R.N., apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte civilă P.T.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea  hotărârilor

pronunțate și  reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Intimata

parte vătămată a cerut respingerea recursului declarat de inculpat.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, motivând

că, față de antecedența penală a inculpatului, pedeapsa a fost just

individualizată de instanțe.

Inculpatul

în ultimul cuvânt acordat a arătat că nu are nimic de spus.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.829 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului București-Secția a

II-a penală a fost condamnat inculpatul T.T.C. la pedeapsa de  6 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ,prevăzută de art.211 alin.2 lit.c

din Codul penal.

A

fost menținută liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1 an, 6 luni și

15 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr.1496 din 3 septembrie 2001 a Judecătoriei

Sectorului 1 București .

A

fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea

ptreventivă cu începere de la 1 iulie 2002 la zi.

Totodată,

conform art.64 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

In

baza art.116 din Codul penal s-a interzis inculpatului accesul în municipiul

București pe o  durată de 5 ani, iar în temeiul art.118 lit.b din același cod

s-a confiscat de la făptuitor suma de 1.500.000 lei .

Prejudiciul

cauzat părții vătămate P.T. a fost acoperit prin restituire, luându-se act că

aceasta nu s-a constituit parte civilă.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

La

data de 1 iulie 2001, în jurul orelor 14,50 , în timp ce partea vătămată P.T.

se afla pe stradă , inculpatul, observând că aceasta are un telefon mobil, s-a

apropiat,-a aplicat o lovitură puternică în zona abdomenului, după care i-a

smuls telefonul mobil  și a fugit.

Telefonul

a fost vândut martorului P.T. cu suma de 1.500.000 lei , de la care a fost

ridicat de organele de poliție și restituit părții vătămate.

Situația

de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesului

verbal de depistare, procesului verbal de recunoaștere din grup, dovezii de

restituire a bunului sustras, depoziția martorului P.T., probe coroborate cu

declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta atât în faza de urmărire

penală cât și la cea de cercetare judecătorească.

Curtea

de Apel București,Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.682 din 21

octombrie  2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat

individualizarea pedepsei.

Împotriva

acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat și în

apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

In

speță aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanța de fond

și verificate de instanța de apel care justificat a respins apelul formulat de

inculpat.

Astfel,

la dozarea pedepsei, s-a ținut seama de modul în care inculpatul a acționat, de

faptul că acesta a studiat atent locul comiterii faptei (într-o zonă aglomerată

în care avea posibilitatea să dispară cu ușurință) după care a acționat cu o

violență nejustificată, lovind victima cu pumnii în abdomen, cauzându-i

acesteia căderea.

La

dozarea pedepsei instanțele au avut în vedere și urmările produse, vârsta

fragedă a victimei și trauma psihică adusă acesteia în urma agresiunii excesive

suportate.

Referitor

la profilul moral al inculpatului, aceleași instanțe au avut în vedere că este

cunoscut cu antecedente penale, el fiind anterior internat în Centrul de

reeducare minori pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prin sentința

penală nr.2470 din  13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Brăila, iar ulterior a

fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de

tâlhărie,prevăzută de art. 211 alin.2 lit.e din Codul penal,  cu aplicarea

art.99 și următoarele din Codul penal, prin sentința penală nr.1496  din 3

septembrie  2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București , pedeapsa începută la

15 mai 2001 și liberat la 29 aprilie 2002, rămânându-i un rest de 564 zile

închisoare.

Deși

liberat condiționat, inculpatul  beneficiind de dispozițiile art.59 din Codul

penal, nu a tras concluziile ce se impuneau, persistând în activitatea

antisocială și comițând la numai trei luni de la liberare o nouă infracțiune,

de aceeași natură, aspect care evidențiază periculozitatea deosebită a acestui

infractor.

In

raport de considerentele arătate, pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare,

orientată spre limita inferioară a textului sancționator, nu este prea aspră,

astfel că recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în

temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.

Se

va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul  T.T.C., împotriva deciziei penale

nr.682/A din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală

.

Deduce

din pedeapsă, reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 1 iulie

2002 la 21 februarie 2003.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 februarie 2003.