ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2003

D E C

I Z I A  NR.920

DOSAR NR.4821/2002

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații I.Ș. și I.C. împotriva

deciziei penale nr.627 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București ,

Secția I – a penală.

S-au

prezentat: recurenții inculpați I.Ș. și I.C., ambii aflați în stare de arest și

asistați de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu, precum și, intimata

parte vătămată T.S.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și

achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură

penală, întrucât nu sunt autorii faptei imputate.

Intimata

parte vătămată, a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca nefondate, susținând

că, faptele pentru care cei doi inculpați au fost condamnați au fost dovedite

cu probatoriul administrat la dosarul cauzei.

Inculpații,

în ultimul cuvânt acordat au arătat că sunt nevinovați.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.82 din 4 iulie 2002, Tribunalul Călărași a condamnat pe

inculpații;

-

I.C.   la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211

alin.2 lit.a,d și f Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod

penal și art.37 lit.a Cod penal.

În

baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 614

zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr.1487/2000 a Judecătoriei Slobozia, pe care l-a contopit în pedeapsa din

prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani

închisoare.

-

I.Ș. la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211

alin.2 lit.a,d și f Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod

penal și art.37 lit.a Cod penal.

În

baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1823

zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.34/1996

a Tribunalului Călărași, pe care l-a contopit în pedeapsa din prezenta cauză,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

A

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal pentru ambii inculpați.

În

baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest și s-a dedus

detenția de la 15 aprilie 2002 la zi, pentru ambii inculpați.

A

luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea

vătămată nu are pretenții civile.

În

baza art.118 lit.d Cod penal, s-a confiscat, în folosul statului două damigene

de sticlă, de câte 30 litri fiecare.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele;

În

seara de 30 decembrie 2001, în jurul orei 22,00 inculpații având asupra lor

două damigene de câte 30 litri fiecare, au pătruns în magazia locuinței părții

vătămate, S.F., unde aceasta păstra butoaiele cu băuturi alcoolice.

În

timp ce inculpații umpleau damigenele cu vin dintr-un butoi, au fost surprinși

de partea vătămată T.S. – nepotul părții vătămate S.F.

Când

a încercat să-i imobilizeze, partea vătămată a fost lovită și îmbrâncită de

inculpați care, abandonând damigenele cu vin, au fugit.

Partea

vătămată i-a urmărit un timp, dar de teamă (pe stradă fiind întuneric) a

abandonat urmărirea și de la telefonul martorei V.A. a sesizat organele de

poliție. Aceasta a recunoscut în persoana unuia dintre inculpați pe I.Ș., și în

persoana celuilalt inculpat o altă persoană cunoscută de ea ca fiind „C” al lui

F.A. din satul Negoiești.

Cu

ocazia cercetării locului faptei, în magazia părții vătămate S.F. au fost

găsite două damigene de sticlă cu capacitatea de 30 l. fiecare, din care una

plină cu vin roșu și una în proporție de 4%. Ambele damigene sunt introduse în

câte un sac de rafie.

S-au

constatat, de asemenea, lângă gardul locuinței, la aproximativ 3 m.  în partea

stângă a  porții  de  acces  în  interior,  pe  zăpadă, mai multe fragmente de

urme de încălțăminte suprapuse, urme care nu prezintă elemente de identificare

datorită zăpezii bătătorite.

După

măsurarea cantității de vin găsită în cele două damigene, s-a constatat că

inculpații furaseră cantitatea de 45 l. vin roșu.

Partea

vătămată S.F. declară că butoiul din care au furat inculpații avea cantitatea

de 115  l vin în afara cantității de 45  l vin recuperat de aceștia, în aceiași

noapte, i-au mai furat cantitatea de 60 l. vin în valoare de 600.000 lei.

La

data de 5 ianuarie 2002, inculpatul I.C. a predat părții vătămate S.F., suma de

600.000 lei, contravaloarea vinului sustras.

Apărările

inculpaților în sensul că nu sunt autorii faptelor au fost înlăturate de

probele ce au fost ulterior administrate care au înlăturat și alibiurile

invocate de aceștia.

Soluția

a fost confirmată de Curtea de Apel București, Secția a I-a penală, care prin

decizia nr.627 din 10 octombrie 2002, a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpați împotriva sentinței de mai sus.

Împotriva

acestor hotărâri au declarat recurs inculpații solicitând achitarea, în baza

art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, susținând că

n-ar fi ei autorii infracțiunii, ci alte persoane.

Recursurile

sunt nefondate.

Analizând

materialul probator de la dosar în raport cu criticile formulate de inculpați,

se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Atât

organul de urmărire penală cât și instanța de apel au dispus administrarea de

probe din conținutul  cărora rezultă că autorii tâlhăriei sunt cei doi

inculpați.

În

acest sens sunt declarațiile date de partea vătămată T.S., care cu ocazia

audierii de către organul de urmărire, dar și cu ocazia confruntării cu

inculpații, a declarat, constant, faptul că a surprins pe cei doi inculpați în

timp ce furau vin din magazia locuinței bunicului său, State Sorin.

În

legătură cu acest aspect, partea vătămată a relatat că i-a recunoscut pe cei

doi inculpați, deoarece camera era iluminată, becul fiind aprins, iar pe

aceștia îi cunoaște bine din copilărie.

Relatările

părții vătămate sunt în concordanță atât cu declarațiile martorei V.A., care a

arătat că în seara respectivă, fiind în curtea locuinței sale, a văzut pe

stradă doi bărbați, recunoscând în persoana unuia pe inculpatul I.Ș., în curtea

căruia au intrat, cât și cu ale martorei R.L., care a văzut aceleași două

persoane fugind pe stradă, în condițiile în care partea vătămată T.S. a apărut

și el din curtea bunicului său, S.F. și a venit să dea telefon la poliție

pentru a reclama fapta.

În

ce privește apărările inculpaților, ele se rezumă la a nega comiterea faptelor,

iar probele pe care le-au administrat în apărare pe lângă faptul că sunt

contradictorii nu sunt nici în măsură să confirme alibiurile pe care și le-au

făcut, ba, mai mult, sau dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de

circumstanță.

De

altfel instanțele de judecată corect și motivat au înlăturat apărările

inculpaților, arătând în concret de ce nu pot fi primite, și care sunt dovezile

care contrazic acele susțineri.

În

consecință, se constată că starea de fapt reținută de cele două instanțe este

corectă, probele administrate dovedind vinovăția acestora, așa încât cererea de

a se dispune achitarea lor este nejustificată.

Pentru

considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată prin prisma

prevederilor art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, nu se constată

existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se

constata că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și a fi respinse

ca atare, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală și a

se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.Ș.

și I.C., împotriva deciziei penale nr.627 din 10 octombrie 2002 a Curții de

Apel București , Secția I – a penală.

Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, reținerea și perioada

executată în arest preventiv de la 15 aprilie 2002 la 21 februarie 2003.

Obligă inculpații la plata sumei de câte 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.