ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 109/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 109/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în
examinare recursul declarat de inculpatul S.S.L. împotriva deciziei penale
nr.643/A din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București – Secția a II-a
penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în
stare de arest, asistat de avocat D.C., apărător din oficu. Au lipsit toate
intimatele părți vătămate.
Procedura de citare nu a fost îndeplinită numai
cu partea vătămată R.C.
Apărătorul a cerut admiterea recursului declarat
de inculpat și schimbarea calificării juridice a faptei din infracțiunea de
tâlhărie în complicitate la această infracțiune și reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingerea
recursului, ca nefondat.
La ultimul cuvânt inculpatul, a lăsat la
aprecierea instanței soluționarea cauzei.
C U R T
E A
Asupra recursului penal de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr.102 din 19 septembrie
2003 a Tribunalului Călărași a fost condamnat inculpatul
S.S.L.
la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de tâlhărie prevăzute de
art.211 alin.1 și alin.2 lit.c, alin.2
1
lit.a Cod penal, cu aplicarea
art.37 lit.a Cod penal.
S-a menținut liberarea condiționată pentru
restul de pedeapsă rămas neexecutat de 361 zile din pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.66 din 2 martie 2000 a
Judecătoriei Călărași.
In baza art.71 Cod penal s-a interzis
inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute
de art.64 Cod penal.
S-a menținut starea de arest și s-a dispus
computarea prevenției de la 22 mai 2003 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate B.Ș.V., R.C.,
R.M. și M.C.V. nu s-au constituit părți civile.
Inculpatul a fost obligat să-i plătească
cumpărătorului de bună-credință M.T. suma de 250.000 lei.
Conform art.191 Cod procedură penală inculpatul
a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin aceiași sentință penală a fost condamnat și
inculpatul S.F., pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, împreună cu
inculpatul S.S.L.
S-a reținut, în esență, că cei doi inculpați în
ziua de 20 mai 2003, prin violență (smulgere din buzunare) amenițare,
constrângere fizică și psihică au deposedat, prin acțiuni distincte, pe numiții
B.Ș., de un telefon mobil în valoare de 4.550.000 lei și suma de 10.000 lei, pe
R.C. de un telefon mobil în valoare de 1 milion lei și suma de 20.000 lei, pe M.C.
de un pachet de țigări Viceroy și pe R.M. de suma de 10.000 lei, în timp ce se
aflau într-un cimitir militar din zona de nord a orașului Călărași, într-o
pauză de la orele de curs de la Grupul școlar de Transporturi Călărași.
Inculpații, de etnie rromă, s-au apropiat de
grupul de elevi, având asupra lor o bară de metal, lungă de 30 cm, le-au cerut
țigări, i-au amenințat că-i vor da cu capul de bordura de ciment, provocându-le
o stare de spaimă și apoi le-au smuls, cu violență bunurile găsite în buzunarele
hainelor. A doua zi inculpații au vândut o parte din bunurile sustrase
martorului M.T.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au
fost stabilite pe baza plângerilor părților vătămate, dovezilor privind
ridicarea unor bunuri, planșelor fotografice, coroborate cu declarațiile
inculpaților care au recunoscut comiterea faptelor atât în cursul urmăririi
penale cât și în faza de judecată, dar au negat folosirea violențelor.
Apelul declarat de inculpatul S.S.L. împotriva
acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București,
prin decizia penală nr.643/A din 29 octombrie 2003.
Impotriva ambelor hotărâri a declarat recurs
inculpatul, susținând în principal că deposedarea părților vătămate de bunuri
s-a făcut fără întrebuințarea de violențe fizice, iar în subsidiar redozarea
pedepsei.
Examinând recursul, care vizează motivele
prevăzute de art.385
9
pct.14 și 17 Cod procedură penală, Curtea
constată că este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză a fost
corect analizat atât de instanța de fond cât și cea de apel, reținându-se că
inculpații au smuls obiectele care se aflau asupra părților vătămate, în
condițiile în care acestea s-au opus, insuflându-le totodată o stare de teamă
în raport și de bara de metal cu care erau dotați.
Toate aceste împrejurări au fost de natură să
determine o constrângere psihică asupra părților vătămate, care unită cu
deposedarea lor de bunurile ce le aparțineau, îmbracă elementele constitutive
ale infracțiunilor de tâlhărie.
Așa fiind, încadrarea juridică dată faptelor
comise este legală, sens în care prima critică formulată de recurent este
nefondată.
In ce privește individualizarea pedepselor,
Curtea constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art.72
Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor
săvârșite, împrejurările în care au fost comise, numărul acestora, victimele
fiind elevi minori, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a
mai fost condamnat atât în minorat cât și în majorat la pedepse privative de
libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva
patrimoniului, ceea ce denotă o perseverență infracțională.
In consecință, recursul inculpatului urmează a
fi respins, în baza art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Din durata pedepsei se va deduce arestarea
preventivă a inculpatului de la 22 mai 2003 la 9 ianuarie 2004.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod
procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul Salin Samet Lilias împotriva deciziei penale nr.643/A
din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
timpul arestării preventive de la 22 mai 2003 la 9 ianuarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului
suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.