ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei

penale nr.533 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I

penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător

desemnat din oficiu, avocat B.E..

Au

lipsit intimata parte civilă S.N. „P” S.A.  și intimata parte vătămată C.C..

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

achitarea inculpatului , în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c

din Codul de procedură penală, întrucât nu a săvârșit fapta.

In

subsidiar, apărătorul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii  de respingere a recursului ca nefondat, întrucât instanțele au

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor

administrate.

Inculpatul

având ultimul cuvânt a arătat că recunoaște fapta pe care a comis-o împreună cu

alte șase persoane și a solicitat rejudecarea cauzei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față ;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Tribunalul București, Secția I penală,  prin sentința nr.632 din 4

iulie 2002, a condamnat pe inculpatul D.D. la  8 ani  închisoare  pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și d ,

cu aplicarea art.37 lit.b și a art.71, raportat la art.64 din Codul penal.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul

arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la zi, s-a dispus confiscarea de la

inculpat a 650 litri benzină, un cuțit și instalația artizanală – corpuri

delicte – conform art.118 lit.b din Codul penal.

Tribunalul

a admis cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă  și a obligat

inculpatul la plata sumei de 2.626.882 lei, cu dobânda legală aferentă, către

aceasta, precum și la 3.000.000 lei , cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând

astfel, instanța a reținut,în fapt, că, în seara zilei de 5 decembrie 2001, în

jurul orei 19,30, agenții de pază ai S.C. „P” S.R.L.  l-au surprins pe inculpat

în apropierea punctului termic al S.C. „R” S.A.Periș, lângă o gură de canal,

sustrăgând benzină din conducta C3 , cu ajutorul unei instalații artizanale și

având lângă el patru canistre cu benzină.

Incercând

imobilizarea inculpatului  acesta a scos un cuțit din buzunar, încercând

să-l

lovească pe agentul de pază C.C., care, ajutat de celălalt paznic, a reușit

să-l dezarmeze și să-l imobilizeze.

In

gura de canal s-au găsit alte patru canistre cu furtun de 20 m și o bucată de

cânepă , constatându-se că accesul în interiorul curții întreprinderii se făcea

printr-o spărtură în perete,unde au mai fost găsite 30 de canistre cu benzină,

iar la aproximativ 70 m , un furtun îngropat, care avea capătul într-o groapă

de 6 m, conectat prin rulare la o instalație artizanală, montată în conductă.

Impotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul,care, prin

apărător și personal, o consideră netemeinică, deoarece nu este vinovat de

săvârșirea faptei, solicitând desființarea hotărârii și achitarea sa, în baza

art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.1  lit.c din Codul de procedură

penală.

Secția

I penală a Curții de Apel București, prin decizia nr.533 din 5 septembrie 2002,

a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că, vinovăția acestuia

este dovedită prin  probele aflate în dosarul cauzei, edificatoare fiind

declarațiile părții vătămate C.C. și ale martorului A.P., potrivit cărora,

efectuând o pândă în apropierea gurii de canal , unde au fost găsite

canistrele, au observat  pe inculpat, care a venit lângă canistre, s-a oprit și

a purtat o convorbire telefonică. Trecându-se la legitimarea sa, a scos imediat

cutițul din buzunar, încercând să-l agreseze pe  C.C.

In

termen legal, inculpatul a declarat recurs nemotivat. Apărătorul a reiterat

motivele de netemeinicie ale hotărârilor, analizate și cu prilejul judecării

apelului, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost

condamnat, precizând  însă că nu a acționat singur, ci cu încă șase persoane,

care nu au fost cercetate penal.

Examinând

decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată

recursul nefondat, urmând a fi respins.

Din

analiza probatoriului administrat în cauză (proces-verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto; dovada de ridicare și predare a cantității de 650

litri benzină ; buletinele de analiză chimică a benzinei identificate;

coroborate cu declarațiile părții  vătămate C.C., martorului  A.P. și ale

inculpatului ) rezultă fără dubiu că inculpatul a fost găsit de paznici lângă

canistrele  pline cu benzină , la gura de canal, vorbind la un telefon mobil,

iar când agentul  C.C. i-a cerut să se legitimeze, inculpatul a scos din

buzunar un cuțit cu care a încercat să-l lovească, însă martorul A.P. i-a dat

peste mână, cuțitul căzând jos.

Așa

fiind, faptele și împrejurările săvârșirii lor , precum și vinovăția inculpatului

pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și

d din Codul penal, rezultă din probele complet analizate și just apreciate de

către instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea

situației reale , pe care inculpatul a recunoscut-o cu ocazia judecării

recursului.

La

stabilirea și menținerea pedepsei, de 8 ani închisoare, de către instanța de

control judiciar, s-au luat în considerare criteriile generale de

individualizare  a acestei sancțiuni penale, precum și gradul ridicat de

pericol social al faptei, sustragerea produselor petroliere cunoscând o

frecvență îngrijorătoare, iar inculpatul nu este la prima abatere de o asemenea

gravitate, fiind anterior condamnat pentru fapte de aceeași natură , furt

calificat, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar ( fila 22 din dosarul

de urmărire penală) .

In

consecință,Secția penală a Curții Supreme de Justiție , în baza  art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat , va deduce din pedeapsa aplicată timpul

arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 14 ianuarie 2003 și îl va obliga

pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul  D.D.  împotriva deciziei penale

nr.533 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală .

Deduce

din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 14

ianuarie 2003.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.