ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr.563 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală. Recurentul a lipsit. A fost reprezentat de apărător din oficiu avocat G.D. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat. Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului său. C U R T E A Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.232 din 14 martie 2002 Tribunalul București Secția I-a Penală, în baza art.13 raportat la art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul D.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal. În baza art.350 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 19.10.2001 până la 14.03.2002. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut în fapt, urmare probelor administrate, că, la data de 18.10.2001 inculpatul a fost surprins de către organele de poliție în momentul când încerca să vândă heroină denunțătorului R.C.M.

, de față fiind și martorii G.M.I. și C.L.V. Curtea de Apel București, secția I penală , prin decizia nr.563 din 18 septembrie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București , a desființat, parțial, sentința penală nr.232 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București – secția I penală și după rejudecare, a înlăturat aplicarea art.81-82 Cod penal , cu referire la art.83 Cod penal. S-au aplicat în cauză dispozițiile art.71-64 Cod penal. În baza art.65 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani. S-a dedus prevenția de la 18.10.2001 la 14.03.2002 . Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond prin care i-a fost suspendată executarea pedepsei, conform dispozițiilor art.81 Cod penal. Recursul declarat nu este fondat. Potrivit art.81 alin.3 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Cum limitele sancțiunii pentru fapta săvârșită de inculpat – art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 – sunt între 10-20 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului D.C. de 3 ani închisoare (prin reținerea unor circumstanțe atenuante) nu poate fi suspendată condiționat, astfel că în mod corect a reținut și motivat instanța de apel.

Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei nr.563 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică,azi 30 ianuarie 2003.