ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul

D.C. împotriva deciziei penale nr.563 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel București

– Secția  I penală.

Recurentul

a lipsit. A fost reprezentat de apărător din oficiu avocat G.D.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea

dispozițiilor art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat.

Inculpatul

a fost de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A

Asupra

recursului de față

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.232 din 14 martie 2002 Tribunalul București Secția I-a

Penală, în baza art.13 raportat la art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe

inculpatul D.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată

de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82  Cod penal.

În

baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art.83 Cod penal.

În

baza art.350 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este arestat în altă cauză.

În

baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării

preventive de la 19.10.2001 până la 14.03.2002.

Inculpatul

a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut în fapt, urmare probelor

administrate, că, la data de 18.10.2001 inculpatul a fost surprins de către

organele de poliție în momentul când încerca să vândă heroină denunțătorului R.C.M.

, de față fiind și martorii G.M.I. și C.L.V.

Curtea

de Apel București, secția I penală , prin decizia nr.563 din 18 septembrie 2002

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București , a

desființat, parțial, sentința penală nr.232 din 14 martie 2002 pronunțată de

Tribunalul București – secția I penală  și după rejudecare, a înlăturat

aplicarea art.81-82 Cod penal , cu referire la art.83 Cod penal.

S-au

aplicat în cauză dispozițiile art.71-64 Cod penal.

În

baza art.65 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de

art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

S-a

dedus prevenția de la 18.10.2001 la 14.03.2002 .

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva

acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și

menținerea sentinței instanței de fond prin care i-a fost suspendată executarea

pedepsei, conform dispozițiilor art.81 Cod penal.

Recursul

declarat nu este fondat.

Potrivit

art.81 alin.3 Cod penal, suspendarea condiționată a  executării pedepsei nu

poate fi dispusă în cazul  infracțiunilor intenționate pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Cum

limitele sancțiunii pentru fapta săvârșită de inculpat – art.2 alin.2 din Legea

nr.143/2000 – sunt între 10-20 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului D.C.

de 3 ani închisoare (prin reținerea unor circumstanțe atenuante) nu poate fi

suspendată condiționat, astfel că în mod corect a reținut și motivat instanța

de apel.

Astfel

fiind, Curtea, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei

nr.563 din 18 septembrie  2002 a Curții de Apel București, Secția I penală, ca

nefondat.

Obligă pe  recurent să plătească statului 1.100.000 lei

cheltuieli

judiciare

în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei

ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică,azi 30 ianuarie 2003.