ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat

în examinare recursul declarat de inculpatul M.A.D.  împotriva deciziei penale

nr.706 din 30 octombrie  2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a

penală.

S-a

prezentat  recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat L.R.,

apărător desemnat din oficiu.

A

lipsit intimata parte vătămată B.V.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea  hotărârilor și

reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că recunoaște și regretă fapta  și este de acord cu

susținerile apărătorului său.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.816 din 10 septembrie 2002 Tribunalul București – Secția a

II-a penală, a dispus condamnarea  printre alții, a inculpatului M.A.D. la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută  de art.211 alin.2 lit.c și alin.2

1

lit.a din Codul penal.

S-a făcut aplicarea art.71,

64 din Codul penal.

In

baza art.88 din Codul penal s-a  dedus prevenția și arestarea preventivă a

inculpatului, de la  6 iunie 2002 la zi.

In

baza art.350 din Codul de procedură penală, s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a

luat act că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte vătămată, prejudiciul

fiind acoperit prin restituire.

In

baza art.118 lit.d din Codul penal s-a confiscat de la inculpat și celălalt

coinculpat suma de 273.000 lei obținută din vânzarea bunului sustras.

In

baza art.191 alin.2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul  la

5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând  onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, dispunându-se să

fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut  în fapt următoarele:

La

data de 4 iunie 2002, orele 17,30, inculpatul M.A.D., împreună cu coinculpatul S.C.,

au consumat băuturi alcoolice și pentru că au rămas fără bani, s-au  hotărât să

deposedeze persoane de bunurile pe care le aveau asupra lor.

Atunci

au observat-o pe partea vătămată B.V., ce se afla împreună cu martora B.A., pe

aceeași stradă.

Inculpații

au convenit să ia lanțul părții vătămate, motiv  pentru care s-au apropiat de

aceasta din sens opus deplasării acesteia și când au ajuns în dreptul ei,

inculpatul M.A.D. i-a smuls părții vătămate lanțul de la gât, îndepărtându-se

în fugă împreună cu inculpatul S.C. Inculpatul S.C. a depus  lanțul părții

vătămate la o casă de amanet, obținând suma de  547.846 lei, bani pe care i-au

cheltuit  în aceeași zi.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat apel, printre alții, inculpatul M.A.D., criticând-o

în sensul că pedeapsa aplicată este  prea severă, în raport de circumstanțele

sale personale. A solicitat  admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate

și reducerea pedepsei aplicate.

Prin

decizia penală nr.706/A din 30 octombrie 2002 Curtea de Apel București –

Secția  a II-a penală, a respins, ca  nefondat, printre altele și apelul

declarat de inculpatul M.A.D., obligându-l la plata sumei de 700.000 lei

cheltuieli judiciare  către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul  de avocat, pentru   apărarea   din   oficiu,    s-a    dispus

să    fie    achitată    din fondul Ministerului Justiției.

In

considerentele deciziei, instanța  de apel a reținut că prima  instanță a ținut

seama de toate criteriile de individualizare a  pedepsei prevăzute de art.72

din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, apreciind

astfel că  motivul invocat de acesta  referitor la greșita individualizare  a

pedepsei este neîntemeiat.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul  M.A.D. criticând-o în sensul

greșitei  individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră  excesiv de

severă în raport cu  circumstanțele sale  personale.

A

solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei

aplicate.

Examinând

recursul în raport de motivul de casare  prevăzut de art.385

9

pct.14  din Codul de procedură penală, se constată că acesta  nu este fondat

și  urmează să fie respins.

Potrivit

art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă  fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșită, de

persoana  infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Or,

în cauză, instanțele au avut în vedere toate aceste criterii generale de

individualizare.

Astfel

ele au avut în vedere gradul ridicat de pericol  al faptei, de modalitatea și

împrejurările comiterii ei, dar și de datele  ce caracterizează persoana

inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta și nu este cunoscut cu

antecedente penale.

De

astfel, pedeapsa de 5 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de

lege pentru infracțiunea de tâlhărie, este în măsură să asigure  reeducarea

inculpatului, în vederea reinserției sale în societate și prevenția generală,

în scopul prevăzut de art.52 din Codul penal.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală, urmează ca recursul declarat de  inculpat urmează să fie

respins ca nefondat.

In

temeiul art.192 alin.2  din Codul de procedură penală, urmează ca recurentul

inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca   nefondat,   recursul    declarat    de    inculpatul M.A.D.  împotriva

deciziei  penale nr.706/A  din  30 octombrie 2002 a Curții de Apel București –

Secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive

de la 6 iunie 2002  la 25 februarie 2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.