ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.582 din 27

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I  penală.

S-a prezentat recurentul

inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat S.A., apărător desemnat

din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă C.P.C.F.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii  și

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, de inculpat, ca nefondat.

Inculpatul

a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.398/8 mai 2002, Tribunalul București, Secția I penală, l-a

condamnat pe inculpatul P.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea

art.71-64 Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a

și b din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211

alin.2 lit.e din Codul penal.

Instanța

a dedus prevenția la zi, a făcut aplicarea dispozițiilor art.116  Cod  penal,

în  sensul  interzicerii  inculpatului  de  a  se  afla  în municipiul

București pe o perioadă de 3 ani și l-a obligat la plata despăgubirilor civile

către partea civilă C.P.C.F., precum și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că, în data de

7 februarie 2002 inculpatul P.I. a fost prins de organele în drept, după ce a

deposedat-o prin violență pe partea vătămată C.P.C.F., de telefonul mobil ce-l

avea asupra sa, aceasta aflându-se în incinta magazinului Obor.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru

netemeinicie solicitând, în esență, reducerea pedepsei.

Prin

decizia penală nr.582 din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel București, Secția

I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciind că prima

instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei.

Împotriva

acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul P.I., care prin apărător a criticat hotărârile atacate pentru

motivul cuprins la pct.14 al art.385

9

din Codul de procedură penală,

solicitând în esență reducerea pedepsei.

Cu

ocazia dezbaterilor și acordării cuvântului în fond, inculpatul a lăsat

soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Recursul

declarat este nefondat.

Examinând

hotărârile atacate în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea

Supremă constată că, instanțele în mod judicios au ținut cont de toate

criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 din Codul penal și

au avut în vedere atât acele elemente ce circumstanțiază probabil persoana

inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră),

atunci când au coborât pedeapsa aplicată până la minimul special prevăzut de

lege, dar, în mod obiectiv, au avut în vedere și periculozitatea socială

concretă a faptei comise, precum și modalitatea în care aceasta a fost săvârșită,

atunci când au aplicat pedeapsa în cuantumul arătat, situație în care, cum în

cauză nu se constată temeiuri noi care să conducă la o reindividualizare a

pedepsei, în sensul reducerii acesteia, recursul urmează a fi respins, ca

atare.

În

concluzie, în temeiul dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.b din Codul

de procedură penală, Secția penală a Curții Supreme de Justiție va respinge ca

nefondat recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul penal.

În

baza art.88 din Codul penal, se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada

executării în arest preventiv de la 7 februarie 2002 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr.582 din 27

septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.

Deduce

din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 7 februarie 2002  la 4

februarie 2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.