ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul  G.M. împotriva deciziei penale nr.658/A din 9

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat, arestat și asistat de avocat B.A. apărător

desemnat din oficiu, lipsind intimatele părți civile.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

arată că pentru primele două fapte se cere achitarea inculpatului – nu se afla

la locul faptei.

Pentru

a treia faptă se recunoaște săvârșirea acesteia.

În

subsidiar, se cere reducerea pedepsei.

Procurorul

solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, susține apărarea făcută prin apărător.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.726/15 august 2002 a Tribunalului București, secția I

penală, în baza art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și a

art.37 lit.b din același cod penal a fost condamnat inculpatul G.M. la o

pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru trei fapte aflate în concurs

real.

În

baza art.64 lit.a, b din Codul penal i s-au interzis inculpatului drepturile pe

o durată de 3 ani.

S-a

dedus reținerea de 24 ore de la 28 iunie 2001 și constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 3 milioane lei despăgubiri civile către partea

civilă D.L. și la 6 milioane lei către partea vătămată S.A.V., luându-se act că

partea vătămată I.E. nu s-a constituit parte civilă.

S-a

făcut aplicarea prevederilor art.116 din Codul penal pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la 20 mai 2001,

inculpatul aflându-se în tramvaiul 14 s-a apropiat de partea vătămată D.L. iar

când vehiculul a oprit în stația „H”, acesta i-a smuls de la gât un lănțișor de

aur în valoare de 2.100.000 lei.

La

20 iunie 2001, inculpatul aflându-se tot în tramvaiul 14, folosind același mod

de operare a smuls de la gâtul părții vătămate S.V.A. un lanț de aur, în

valoare de 5.500.000 lei.

La

27 iunie 2001, tot în același tramvai profitând de neatenția părții vătămate I.E.,

în momentul în care vehiculul a oprit în stație, i-a sustras părții vătămate

prin smulgere un lănțișor de aur cu cruciuliță.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa întrucât

faptele pentru care a fost trimis în judecată nu au fost comise de el.

Prin

decizia penală nr.658/A din 9 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând același motiv

respectiv achitarea sa pentru primele două fapte, recunoscând numai cea de a

treia faptă, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul

urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea,

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, în sensul că

inculpatul la intervale de timp distincte, prin smulgere, a sustras de la gâtul

părții vătămate sus-menționate câte un lănțișor de aur.

Ppotrivit

prevederilor art.33 lit.a și art.34 alin.1 Cod penal, în caz de concurs de

infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar

dintre acestea se aplică „pedeapsă după cum urmează”.

Așa cum rezultă din acest text, individualizarea pedepsei pentru

concursul de infracțiuni presupune parcurgerea a două etape.

În

prima etapă are loc stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune concurentă

în parte, iar cea de a doua etapă se aplică pedepsei ce urmează a fi executată

de infractor pentru întreaga pluralitate de infracțiuni.

Ca

atare, instanțele trebuiau să dispună condamnarea inculpatului pentru fiecare

infracțiune în parte pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art.72

din Codul penal, care constituie premisa necesară pentru a se putea trece la

cea de a doua etapă, stabilirea pedepsei rezultante.

Instanțele

au dispus condamnarea inculpatului direct la o pedeapsă rezultantă de 8 ani

închisoare pentru cele trei fapte aflate în concurs real, nerezultând care sunt

pedepsele pentru fiecare infracțiune reținută.

În consecință, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile

pronunțate în cauză, potrivit prevederilor art.385

15

pct.2

alin.ultim din Codul de procedură penală.

Se

va constata că inculpatul este arestat în altă cauză și computa prevenția de 1

zi de la 28 iunie 2001.

Văzând

și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite  recursul declarat  de inculpatul G.M.  împotriva

deciziei penale nr.658/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București –

Secția a II-a penală.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința

penală nr.726 din 15 august 2002 a Tribunalului București – Secția I penală și

trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi  19 februarie

2003.