ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2505/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D. la 2 pedepse de câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1468 din 24 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1582 din 29 august 2001 a Tribunalului București și a contopit restul de 357 zile cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 65 lit. a) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 18 august 2003, la zi. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 346, raportat la art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.I.C. și la 9.000.000 lei către partea civilă I.M. Inculpatul a fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de judecată a reținut că la 19 iulie 2003, inculpatul V.D., însoțit de o altă persoană, rămasă neidentificată, s-a urcat în autobuzul liniei 232 și, văzând doi tineri, s-a apropiat de ei, pentru a le sustrage bunuri. În timp ce însoțitorul inculpatului i-a amenințat cu un briceag, pe care l-a îndreptat înspre zona toracică, inculpatul a sustras telefonul mobil aparținând lui M.I.C.

și lănțișorul din aur de la gâtul lui I.M. Situația de fapt a fost stabilită pe baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de cercetare penală, declarațiile părților vătămate, ale martorilor și ale inculpatului. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere pericolul social al faptelor comise, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal și antecedentelor sale penale din care rezultă că în anul 2001 a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, tot pentru tâlhărie, eliberându-se condiționat. Apelul declarat de inculpatul V.D., prin care viza achitarea, susținând că, n-ar fi comis cele două fapte, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr. 144/ A din 1 martie 2004. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru netemeinicie și nelegalitate, condamnându-l nevinovat.

Recursul este nefondat. Hotărârea atacată este temeinică și legală. Din procesele verbale încheiate în cauză, în prezența unor martori asistenți, rezultă că cele două părți vătămate l-au recunoscut pe inculpat ca fiind unul din agresori, iar, ulterior, l-au recunoscut fără nici-o ezitare și din grup. Pentru a-și dovedi nevinovăția, inculpatul a solicitat audierea martorilor A.A. și O.A., cei doi martori neputând susține, însă, alibiul prezentat de inculpat. Ei au declarat că nu pot confirma că, la data de 19 iulie 2003, s-au aflat în compania inculpatului. În consecință, Curtea va constata că, în mod corect, a fost reținută vinovăția inculpatului la comiterea celor două infracțiuni. În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul V.D.

ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va computa prevenția, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 144/ A din 1 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Compută prevenția de la 18 august 2003 la 7 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.