ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5458/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78

din 26 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat

inculpatul

n.s.

la pedeapsa de 2

ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a restului de 883 de zile

închisoare din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 2669 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei sector 1

București, definitivă la 23 aprilie 2002 și în consecință a dispus executarea

în întregime a restului de pedeapsă de 883 de zile închisoare alături de

pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, în

final inculpatul va executa 2 ani, 9 luni și 883 de zile de închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, timpul deținerii preventive, de

la 18 mai 2003 la zi.

A luat act că partea

vătămată C.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind

acoperit prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța coroborând declarațiile părții vătămate C.L. cu declarațiile

martorilor C.M. și C.M., a reținut că, la 18 mai 2003, inculpatul N.S. a

traversat în fugă intersecția în care se afla partea vătămată și venind din

direcția opusă acesteia i-a smuls telefonul mobil, purtat la gât, într-o husă.

La strigătele părții

vătămate și ale mamei sale, șoferul unui autoturism a plecat în urmărirea

inculpatului prinzându-l la mică distanță. Șoferul autoturismului, rămas

necunoscut, l-a dus pe inculpat la agentul de pază C.M. aflat la sediul SC S.

SA situat pe str. Mareșal Averescu și a sunat la poliție pentru a anunța fapta.

Tribunalul a apreciat că

fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, având în vedere că furtul s-a comis prin violență.

Prin decizia nr. 511/ A din

7 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale

sus-menționate, reținându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei,

este neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată,

solicitând reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel a apreciat

în mod corect că instanța de fond a aplicat corespunzător criteriile de

individualizare judiciară a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen., având în

vedere atât poziția sinceră a inculpatului cât și faptul că, deși acesta a mai

beneficiat de două ori de clemență, suspendare condiționată și grațiere, a perseverat

în săvârșirea de fapte antisociale, fapta din prezentul dosar fiind comisă prin

violență și dintr-un loc public. În raport de aceste elemente, luând în

considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanța

de apel a apreciat în mod corect că nu se impune reducerea pedepsei, ce este

doar cu puțin orientată peste minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive la zi, iar

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 511/ A din 7

iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 25 octombrie

2004.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 octombrie 2004.