ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 921 din 3

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37

lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul F.C. la 3 ani și 6 luni închisoare; s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen.,

raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere dispusă

prin sentința penală nr. 1861 din 18 iulie 2001 a Judecătoriei sectorului 5

București, definitivă prin nerecurare și s-a dispus executarea pedepsei de 3

ani închisoare aplicată prin sentința penală de mai sus, alături de pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul F.C. având

de executat pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, dispunându-se deducerea

prevenției acestuia de la 22 mai 2001, la 20 iulie 2001 și de la 4 octombrie

2001, la zi.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, pe baza probelor administrate că, în

după-amiaza zilei de 30 august 2001, inculpatul F.C., prin violență și-a

însușit bicicleta marca Mountaine Bike de culoare neagă, de la partea vătămată

T.C.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul F.C.

Parchetul a solicitat majorarea

pedepsei aplicată inculpatului, iar inculpatul, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București a respins

apelurile ca nefondate.

A apreciat că pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului a fost în mod temeinic

individualizată de prima instanță, avându-se în vedere gradul de pericol social

al infracțiunii săvârșite, starea de recidivă, cât și faptul că, în final,

inculpatul va executa 6 ani și 6 luni închisoare, prin revocarea suspendării

condiționate sub supraveghere a unei pedepse de 3 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care, a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea, examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 385

15

pct. 17 și 14 C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat.

Fapta inculpatului F.C. de a-și

însuși prin violență bicicleta părții vătămate T.C., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu de furt cum susține inculpatul.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., reținându-se starea de recidivă a

inculpatului, astfel încât o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu

se justifică.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 830 din 13 decembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 22 mai 2001, la 20 iulie 2001

și de la 4 octombrie 2001, la 3 aprilie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

aprilie 2003