ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4613/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1133 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererile formulate de inculpații E.I. și M.A., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor ca neîntemeiate. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E.I. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 13 august 2002 la 1 august 2003. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A.

la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 16 august 2002 la 1 august 2003. L-a obligat pe inculpatul M.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente M.G. și M.E. să plătească suma de 4.000.000 lei părții civile U.F., cu titlu de despăgubiri. S-a luat act că partea vătămată P.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A obligat pe inculpații E.I. și, respectiv, M.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente, la câte 1.350.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, din examinarea și coroborarea materialului probator administrat, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 12 august 2002 inculpatul M.A., în timp ce se afla pe B-dul 1 Decembrie 1918, sector 3, a smuls de la gâtul părții vătămate U.F.

un lănțișor din aur. În data de 13 august 2002 inculpatul E.I., în timp ce se afla pe str. Postăvarului, sector 3, a smuls de la gâtul părții vătămate P.Z. un lănțișor din aur cu cruciuliță. Apărările formulate de inculpatul M.A. sunt infirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine vinovăția acestuia. Astfel, partea vătămată U.F. a declarat constant că inculpatul M.A. i-a smuls de la gât lănțișorul din aur, în data de 12 august 2002, pe care l-a recunoscut din grup fără ezitare, în prezența martorilor asistenți C.A. și C.M. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana acestora.

Astfel, în cazul inculpatului E.I., tribunalul a reținut atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că este tânăr și are un grad de instruire redus. În cazul inculpatului M.A., tribunalul a reținut atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că acesta deși este necunoscut cu antecedente penale, este arestat în altă cauză, fiind cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni, precum și faptul că este tânăr și are un grad de instruire redus. În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.A. și E.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul M.A.

susține că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii, nefiind autorul acesteia, solicitând achitarea. Inculpatul E.I. critică sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, instanța nereținându-i circumstanțele atenuante favorabile, apreciind că durata arestării preventive a fost suficientă pentru ca inculpatul să înțeleagă consecințele faptei sale. Solicită redozarea pedepsei, în sensul stabilirii unui cuantum egal cu durata prevenției, iar în subsidiar să i se aplice o modalitate de executare fără privare de libertate, respectiv suspendarea condiționată. Prin decizia penală nr. 63 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.A.

și E.I., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.A. și E.I. Inculpatul M.A. nu și-a motivat recursul, iar la primul termen de judecată, respectiv 2 aprilie 2004, a declarat că își retrage recursul, prin încheierea nr. 1838, luându-se act de retragerea recursului acestui inculpat. Inculpatul E.I., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor sub aspectul modalității de executare a pedepsei și, rejudecând, aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele motive: Instanța de fond, cât și instanța de control judiciar, au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

Așa încât, în baza probatoriului administrat în cauză, s-a reținut în sarcina inculpatului E.I. săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. De altfel, inculpatul nici nu contestă infracțiunea reținută în sarcina sa, pe care a recunoscut-o, ci modalitatea de executare a pedepsei, apreciind că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție. Hotărârile pronunțate în cauză sunt criticabile sub acest aspect.

Astfel, având în vedere că inculpatul E.I., minor, a avut în mod constant o atitudine procesuală sinceră, de regret față de faptele săvârșite, este tânăr, cu un grad de instruire redus, nu are antecedente penale, pe de o parte, iar pe de altă parte, inculpatul a executat în regim de detenție aproximativ un an din pedeapsa aplicată, fiind arestat în perioada 13 august 2002 – 1 august 2003, Curtea apreciază că, în cauză, sunt suficiente temeiuri, care justifică aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., asigurându-se atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Este de reținut, în acest sens, și adeverința emisă de SC B.I. SRL, care atestă faptul că inculpatul este încadrat la această societate ca distribuitor, fiind caracterizat de conducerea acesteia ca un tânăr serios, cinstit și corect, fără a crea probleme de natură disciplinară.

Aceasta demonstrează că inculpatul depune eforturi pentru a se reintegra în societate, iar executarea în continuare a pedepsei în regim privativ de libertate, nu este oportună. Față de aceste considerente, urmează a fi admis recursul declarat de inculpat, casându-se ambele hotărâri pronunțate în cauză numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei. Se vor înlătura dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 110 C. pen. și art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni. Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. Se va constata perioada în care inculpatul a fost arestat. Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul E.I., împotriva deciziei penale nr. 63 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1133 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. Înlătură dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 110 C. pen. și art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 C. proc.

pen. Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 13 august 2002, până la 1 august 2003. Menține celelalte dispoziții. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.