ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4613/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1133 din 20

noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererile

formulate de inculpații E.I. și M.A., privind schimbarea încadrării juridice a

faptelor ca neîntemeiate.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E.I. la 2 ani

și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția de la 13 august 2002 la 1 august 2003.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A. la 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția de la 16 august 2002 la 1 august 2003.

L-a obligat pe inculpatul M.A. în

solidar cu părțile responsabile civilmente M.G. și M.E. să plătească suma de

4.000.000 lei părții civile U.F., cu titlu de despăgubiri.

S-a luat act că partea vătămată P.Z.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat pe inculpații E.I. și,

respectiv, M.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente, la câte

1.350.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

din examinarea și coroborarea materialului probator administrat, instanța de fond

a reținut următoarele:

La data de 12 august 2002 inculpatul

M.A., în timp ce se afla pe B-dul 1 Decembrie 1918, sector 3, a smuls de la

gâtul părții vătămate U.F. un lănțișor din aur.

În data de 13 august 2002 inculpatul

E.I., în timp ce se afla pe str. Postăvarului, sector 3, a smuls de la gâtul

părții vătămate P.Z. un lănțișor din aur cu cruciuliță.

Apărările formulate de inculpatul M.A.

sunt infirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă cu

certitudine vinovăția acestuia.

Astfel, partea vătămată U.F. a

declarat constant că inculpatul M.A. i-a smuls de la gât lănțișorul din aur, în

data de 12 august 2002, pe care l-a recunoscut din grup fără ezitare, în

prezența martorilor asistenți C.A. și C.M.

La individualizarea pedepselor s-au

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol

social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana

acestora.

Astfel, în cazul inculpatului E.I.,

tribunalul a reținut atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal,

împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul

că este tânăr și are un grad de instruire redus.

În cazul inculpatului M.A.,

tribunalul a reținut atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal,

împrejurarea că acesta deși este necunoscut cu antecedente penale, este arestat

în altă cauză, fiind cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni, precum și

faptul că este tânăr și are un grad de instruire redus.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații M.A. și E.I. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul M.A. susține că în mod

greșit s-a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii, nefiind autorul

acesteia, solicitând achitarea.

Inculpatul E.I. critică sentința

pentru greșita individualizare a pedepsei, instanța nereținându-i

circumstanțele atenuante favorabile, apreciind că durata arestării preventive a

fost suficientă pentru ca inculpatul să înțeleagă consecințele faptei sale.

Solicită redozarea pedepsei, în

sensul stabilirii unui cuantum egal cu durata prevenției, iar în subsidiar să i

se aplice o modalitate de executare fără privare de libertate, respectiv

suspendarea condiționată.

Prin decizia penală nr. 63 din 2

februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații M.A. și E.I., apreciind ca fiind

legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs inculpații M.A. și E.I.

Inculpatul M.A. nu și-a motivat

recursul, iar la primul termen de judecată, respectiv 2 aprilie 2004, a

declarat că își retrage recursul, prin încheierea nr. 1838, luându-se act de retragerea

recursului acestui inculpat.

Inculpatul E.I., prin apărător ales,

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor sub aspectul modalității

de executare a pedepsei și, rejudecând, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:

Instanța de fond, cât și instanța de

control judiciar, au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

recurent, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite

de acesta.

Așa încât, în baza probatoriului

administrat în cauză, s-a reținut în sarcina inculpatului E.I. săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

99 C. pen., fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

De altfel, inculpatul nici nu

contestă infracțiunea reținută în sarcina sa, pe care a recunoscut-o, ci

modalitatea de executare a pedepsei, apreciind că nu se impune executarea

pedepsei în regim de detenție.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt

criticabile sub acest aspect.

Astfel, având în vedere că inculpatul

E.I., minor, a avut în mod constant o atitudine procesuală sinceră, de regret

față de faptele săvârșite, este tânăr, cu un grad de instruire redus, nu are

antecedente penale, pe de o parte, iar pe de altă parte, inculpatul a executat

în regim de detenție aproximativ un an din pedeapsa aplicată, fiind arestat în

perioada 13 august 2002 – 1 august 2003, Curtea apreciază că, în cauză, sunt

suficiente temeiuri, care justifică aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

asigurându-se atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Este de reținut, în acest sens, și

adeverința emisă de SC B.I. SRL, care atestă faptul că inculpatul este încadrat

la această societate ca distribuitor, fiind caracterizat de conducerea acesteia

ca un tânăr serios, cinstit și corect, fără a crea probleme de natură

disciplinară.

Aceasta demonstrează că inculpatul

depune eforturi pentru a se reintegra în societate, iar executarea în

continuare a pedepsei în regim privativ de libertate, nu este oportună.

Față de aceste considerente, urmează

a fi admis recursul declarat de inculpat, casându-se ambele hotărâri pronunțate

în cauză numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei.

Se vor înlătura dispozițiile art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 110 C. pen. și art. 81 C.

pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată

de 4 ani și 6 luni.

Se va atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Se va constata perioada în care

inculpatul a fost arestat.

Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul E.I., împotriva

deciziei penale nr. 63 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 1133 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală,

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 110 C. pen. și art. 81 C.

pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4

ani și 6 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Constată că inculpatul a fost

arestat preventiv de la 13 august 2002, până la 1 august 2003.

Menține celelalte dispoziții.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

septembrie 2004.