ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 681/26

octombrie 2001 a Tribunalului București în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat printre alții

inculpatul N.A.A. la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat a fost

condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., inculpatul N.A.A. a mai

fost condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat a fost

condamnat la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.A.A. să execute pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția acestuia de la data de 29 septembrie 1998, până la data de 29 aprilie

1998 și de la data de 4 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998.

Conform dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit, prin restituire,

prejudiciul produs părții vătămate P.A.I.

S-a constatat parțial acoperit

prejudiciul produs părții vătămate R.D.

Au fost obligați inculpații N.A.A.,

C.L.D. și I.O.L., în solidar și, în solidar cu părțile responsabile civilmente

N.N., C.A. și I.C., la plata contravalorii lanțului părții vătămate R.D.,

respectiv suma de 3.000.000 lei către partea civilă R.D.

Au fost obligați, în solidar,

inculpații N.A.A. și C.L.D. la plata sumei de 600.000 lei către partea civilă

M.I.C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente N.N. și C.A.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a câte 112.172 lei de la inculpații N.A.R. și

C.L.D.

S-a constatat că S.C. K.T. S.R.L nu

s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma de 254.345 lei.

Conform art. 191 C. proc. pen.,

raportat la art. 349 C. proc. pen., au fost obligați inculpații N.A.A., C.L.D.,

I.O.L. și R.V.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente N.N., C.A. și

I.C. la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte

400.000 lei pentru inculpații N.A.A. și R.V.I. reprezentând onorariul de avocat

din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate următoarele:

La data de 3 iulie 1998, în jurul

orelor 13,00, inculpatul N.A.R. se afla pe B-dul Camil Ressu, în apropiere de

Complexul Dudești, cu intenția clară de a smulge lănțișoare de la femeile care

treceau prin zona respectivă. Inculpatul s-a decis să acționeze asupra părții

vătămate S.A.I., și, apropiindu-se prin spatele acesteia, i-a smuls lănțișorul

din aur de la gât și a fugit. În timpul alergării, inculpatul a pierdut sandaua

din piciorul drept, bun care a fost ridicat de partea vătămată și predat

organelor de poliție; în cursul cercetărilor inculpatul și-a recunoscut

obiectul pierdut după comiterea infracțiunii.

În aceeași zi, după săvârșirea

tâlhăriei, inculpatul s-a întâlnit cu învinuitul R.V.I., căruia i-a relatat

fapta, i-a arătat lănțișorul cu medalion și i-a propus să-l vândă împreună.

Învinuitul a fost de acord și el personal a vândut lănțișorul cu medalion

martorei D.S., contra sumei de 200.000 lei, bani care i-au împărțit ulterior,

în mod egal cu inculpatul N.A.A. După un timp, martora a vândut respectivul

lănțișor cu medalion unei persoane necunoscute.

Prejudiciul a fost estimat de către

partea vătămată la suma de 3.000.000 lei, însă a fost integral recuperat de la

familia inculpatului, motiv pentru care S.A.I. nu s-a constituit parte civilă

în cauză.

La data de 9 iulie 1998, în jurul

orelor 13,00, inculpații N.A.A. și C.L.D. se deplasau împreună pe strada

Constantin Brâncuși în București, având luată hotărârea infracțională de a

comite tâlhării, cu obiect material lănțișoarele de la gâtul părților vătămate.

Astfel, inculpații au „ochit” partea vătămată M.I.C., C.L.D. s-a plasat

înaintea acesteia și i-a făcut semn inculpatului N.A.R. care s-a apropiat din

spate de partea vătămată, i-a smuls lănțișorul de la gât și a părăsit în fugă

locul faptei.

Cei doi s-au întâlnit după scurt

timp, în zona unde locuiesc și, în aceeași zi au vândut bunul sustras unei persoane

necunoscute contra sumei de 270.000 lei, bani pe care i-au cheltuit împreună.

Partea vătămată a apreciat valoarea

prejudiciului la 600.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

În după amiaza zilei de 16 iulie

1998, inculpații N.A.R., C.L.D. și I.O.L. au hotărât de comun acord să

acționeze împreună, pentru a smulge lănțișoare de la persoane de sex feminin.

Drept urmare, cei trei s-au deplasat în zona străzii Baba Novac și, întrucât

ploua s-au adăpostit în stația R.A.T.B. Câmpia Libertății. Aici au observat-o

pe partea vătămată R.D., care purta la gât un lănțișor din aur și au hotărât să

acționeze asupra acesteia.

În momentul când partea vătămată a

plecat din stația R.A.T.B., inculpații s-au apropiat, însă R.D. a sesizat pericolul

și l-a prins de mână pe inculpatul N.A.R., chiar în timp ce acesta încerca să

apuce lănțișorul.

Concomitent a acționat și inculpatul

I.O.L., care a tras și a rupt lănțișorul părții vătămate, situație în care

aceasta l-a scăpat pe inculpatul N.A.R. Cei doi inculpați menționați, împreună

cu inculpatul C.L.D. care se afla în imediata apropiere au fugit de la locul

faptei, în direcția zonei unde locuiesc și unde I.O.L. le-a relatat celorlalți

că a pierdut în timpul alergării fragmentul din lănțișorul părții vătămate în

posesia căruia reușise să intre prin acțiunea de smulgere.

Partea vătămată R.D. a apreciat

valoarea prejudiciului la suma de 2.500.000 lei, cu care s-a constituit parte

civilă în procesul penal.

În ziua de 14 august 1998,

inculpații N.A.R. și C.L.D. au comis împreună o nouă tâlhărie, pe B-dul Camil

Ressu, asupra părții vătămate O.D.

Lănțișorul cu medalion de la gâtul

părții vătămate a fost smuls de către inculpatul N.A.R., după care acesta a

fugit de la locul faptei împreună cu inculpatul C.L.D. care se afla în imediata

apropiere, pregătit să intervină dacă ar fi fost cazul.

Bunul sustras prin violență a fost

valorificat a doua zi, prin intermediul martorului de bună credință S.M.

Martorul a fost convins că

lănțișorul aparține mamei inculpatului N.A.R. și rugat să-l amaneteze pe numele

lui. Martorul a amanetat bunul la Casa de Amanet S.C. K.T. S.R.L București,

contra sumei de 254.345 lei. Din suma primită, inculpații i-au dat lui S.M.

30.000 lei, iar restul l-au împărțit în mod egal și cheltuit în interes

personal.

Lănțișorul cu medalion a fost

ridicat de către organele de poliție de la respectiva casă de amanet, fiind

recunoscut și predat pe bază de dovadă părții vătămate, care astfel nu s-a mai

constituit parte civilă în procesul penal. Nici S.C. K.T. S.R.L București nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații N.A.R., I.O.L. și C.L.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul I.O.L. a solicitat

desființarea sentinței prin care a fost condamnat, motivând că nu se face

vinovat de comiterea faptei, reținută în sarcina sa, în cauză nu există probe

care să dovedească vinovăția sa și a solicitat achitarea sa, conform art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpații N.A.R. și C.L.D. au

solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, sens în care au invocat

circumstanțe personale favorabile, sunt tineri, au avut o atitudine sinceră pe

parcursul procesului, provin din familii organizate.

Curtea, examinând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate, cât

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată

fondat doar apelul declarat de inculpatul C.L.D., pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a manifestat rol

activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o

legală încadrare juridică a faptelor comise de către inculpați și a reținut

judicios vinovăția acestora, în concordanță cu probele administrate.

În cursul urmăririi penale, cei trei

inculpați, în mod constant au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina

lor și au arătat toate circumstanțele reale în care au săvârșit infracțiunile,

modul de participare și contribuția fiecăruia, modul de valorificare a

bunurilor sustrase prin violență.

În cursul cercetării judecătorești,

inculpatul I.O.L. nu a mai recunoscut comiterea faptelor, fără o motivare

convingătoare și fără a avea vreun suport probator în acest sens, poziția adoptată

de acesta este subiectivă și luată în scopul sustragerii de la răspunderea

penală, atâta timp, cât vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin, în

cauză.

Inculpații N.A.R. și C.L.D. au

învederat instanței de fond modul de participare și contribuția inculpatului

I.O.L. la comiterea faptelor, susținând că sunt surprinși de poziția acestui

inculpat de nerecunoaștere a faptelor care nu corespunde realității.

Fiind dovedită fără nici un echivoc

vinovăția inculpatului I.O.L., critica formulată de acesta este neîntemeiată.

La stabilirea pedepselor aplicate

inculpaților s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și persoana acestora, tineri, fără

antecedente penale și, în raport de gradul ridicat de pericol social al

faptelor comise, prin violență, în grup și loc public, în baza unor rezoluții

infracționale luate anterior, persistența infracțională manifestată, se

constată că pedepsele aplicate sunt atât prin cuantum, cât și modalitatea de

executare de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris

în art. 52 C. pen.

Se constată astfel că nu se impune

reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și nici schimbarea

modalității de executare.

În ședința publică din 7 februarie

2002, partea civilă D.E. a învederat instanței că nu se mai constituie parte

civilă în cauză, întrucât și-a recuperat întreg prejudiciul de la inculpatul

C.L.D., împrejurare față de care doar apelul acestui inculpat s-a privit ca

fondat.

Așa fiind, prin decizia penală nr.

76 din 14 februarie 2002, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.L.D., s-a

desființat în parte sentința și, rejudecând în fond;

A înlăturat obligarea inculpatului

C.L.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.A. la plata sumei de

4.200.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă D.R., luând act că partea

civilă nu mai are pretenții civile.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

A respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații N.A.R. și I.O.L. împotriva aceleiași sentințe penale.

A computat perioada arestării

preventive pentru inculpații N.A.R. și C.L.D. de la data de 29 septembrie 1998,

până la data de 29 octombrie 1998 și de la data de 4 noiembrie 1998, la data de

3 decembrie 1998 și pentru inculpatul I.O.L. de la data de 3 noiembrie 1998, la

data de 3 decembrie 1998.

A obligat pe inculpatul I.O.L. la

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din

oficiu în sumă de 300.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat pe inculpatul N.A.R. la

300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul N.A.R. care a criticat-o sub aspectul individualizării

pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca urmare a aplicării circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Curtea, examinând cauza, în raport

de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14, cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că

recursul este nefondat.

La data săvârșirii faptei inculpatul

minor avea vârsta de 15 ani și nu avea antecedente penale.

A fost sincer pe parcursul

procesului penal declarând cu lux de amănunte modul în care au săvârșit

infracțiunile, o parte din prejudicii au fost recuperate.

Din ancheta socială efectuată în

cauză rezultă că minorul s-a aflat în grija tatălui care după decesul mamei,

s-a recăsătorit având împreună cu soția sa trei copii. Este apreciat ca un

tânăr liniștit care nu a creat probleme părinților sau vecinilor.

În prezent lucrează ca vânzător

împreună cu tatăl său și soția acestuia.

Expertiza medico – legală

psihiatrică îl caracterizează ca având discernământ scăzut în raport cu fapta

pentru care este cercetat.

Toate aceste elemente, și nu în

ultimul rând împrejurarea că faptele pentru care este judecat au fost săvârșite

în anul 1998, că a fost reținut și arestat pe parcursul cercetărilor în două

etape, o zi, și respectiv o lună, că în prezent este liber, nu justifică

menținerea pedepsei aplicate inculpatului, cunoscut fiind și faptul că

individualizarea pedepsei este guvernată printre alte principii și de acela al

oportunității.

O pedeapsă de 3 ani, în condițiile

concrete ale speței, nu ar înfăptui atribuțiunile funcționale ale sancțiunii ca

măsură de constrângere și mijloc de reeducare a inculpatului.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.A.R.,

și casând ambele hotărâri se va face aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.,

urmând a se reduce pedeapsa aplicată inculpatului.

Restul dispozițiilor vor fi

menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul N.A.R.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 681 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante, pentru

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74

și art. 76 C. pen. și reduce pedeapsa de 3 ani la un an închisoare.

Aplică dispozițiile art. 71 și art.

64 C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii pronunțate.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

aprilie 2003