ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2003

S-au luat

în examinare recursurile declarate de inculpații D.C.C. și S.I.V.

împotriva deciziei penale nr.399/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a II-a penală.

S-au

prezentat recurenții inculpați în stare de arest și

asistați în ordine de apărător aleși, avocații S.V.

și B.G., lipsind partea civilă.

Procedura

de citare îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului D.C.C. solicită admiterea recursului în sensul reducerii

pedepsei aplicate, susținând oral motivele scrise.

Apărătorul

inculpatului S.I.V. solicită admiterea recursului, și în rejudecarea

cauzei reducerea pedepsei aplicate, reținându-se împrejurările

concrete  ale comiterii faptei cât și față de

circumstanțele personale.

Procurorul

solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.

Inculpații

în ultimul lor cuvânt lasă la aprecierea instanței .

C

U R T E A

Asupra

recursurilor penale de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.199 din 7 martie 2002 a Tribunalului

București – secția I penală au fost condamnați

inculpații :

1.

D.C.C.   la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.2 lit.a

și e din Codul penal, cu aplicarea art.74 lit.a,d,c și art.76 al.1

lit.b din același cod.

2.

S.I.V.  la pedeapsa de 4 ani închisoare în temeiul  art.211 al.2 lit.a,d,c cu

aplicarea art.74 lit.a și c, art.76 lit.b din Codul penal.

A

fost menținută starea de arest a  inculpaților și s-a

computat perioada arestării preventive cu începere de la 7 martie 2002 la

zi.

Sub

aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați în solidar

să plătească suma de 5.000.000 lei părții civile B.M.

cu titlu de daune morale.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut , în esență,  următoarea situație de fapt :

La

data de 6 noiembrie 2001, inculpații se deplasau pe șoseaua Iancului

și la un moment dat au observat pe minorii E.C., I.C. și B.M.A.,

elevi de liceu și care se întorceau de la meditații, ultimul având

asupra sa un telefon mobil marca Ericsson.

De

comun acord cei doi inculpați au hotărât să sustragă

telefonul mobil pentru a-l vinde și a-și procura bani în vederea

cumpărării de heroină, amândoi fiind  dependenți de acest

drog.

In

acest scop inculpații i-au urmărit pe tineri și în apropierea

intersecției șos.Iancului cu șos. Mihai Bravu, i-au abordat,

cerându-le o țigară, partea vătămată

răspunzându-le că nu au, după care și-au continuat drumul .

Sub

pretextul că li s-a răspuns ironic cei doi inculpați s-au

apropiat de partea vătămată, au provocat o altercație,

victima fiind lovită cu pumnii și picioarele în zona capului,

abdomenului și a membrelor inferioare.

In

urma loviturilor primite partea vătămată a căzut la

pământ, moment în care inculpatul  S.I.V.  s-a urcat peste ea, a

imobilizat-o iar coinculpatul D.C.C. i-a luat telefonul mobil, după care

au fugit .

In

seara aceleiași zile inculpatul  D.C.C. a vândut telefonul numitului C.Ș.

care, la rându-i, l-a vândut unei persoane necunoscute cu suma de 1.500.000

lei.

Situația

de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii penale și

declarațiilor părții vătămate, proceselor verbale încheiate

de organele de urmărire penală, depozițiile martorilor, probe

coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut

infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată .

Curtea

de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia nr.399 din

25 iunie 2002 ,  a admis apelul formulat de procuror, a desființat în

parte sentința  penală atacată, a înlăturat

dispozițiile art.74-76 din Codul penal și a majorat pedepsele

aplicate celor doi inculpați la câte 6 ani și 6 luni închisoare .

Impotriva

acestei decizii inculpații au declarat recurs prin care au solicitat

reducerea pedepselor.

Recursul nu este fondat .

Potrivit dispozițiilor art.72 din Codul penal , la

stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuia să

țină seama de modalitatea concretă în care a fost  comisă

fapta, de gradul de pericol social și de  datele ce caracterizează

persoana făptuitorilor.

In speță, aceste criterii de individualizare au fost

respectate de instanța de apel care justificat a înlăturat

circumstanțele atenuante reținute în  favoarea inculpaților

și a majorat pedepsele .

Astfel, la dozarea pedepselor s-a ținut seama  de faptul

că inculpații au avut o înțelegere prealabilă cu privire la

modalitatea deposedării victimei, stabilind cu minuțiozitate momentul

și locul propice comiterii infracțiunii, după care au

acționat cu o violență nejustificată, lovind victima cu

pumnii și picioarele  inclusiv după ce căzuze la pământ,

lovituri ce au fost aplicate și celorlalți însoțitori ai

părții vătămate pentru intimidarea lor.

La dozarea pedepselor instanța de apel a avut în vedere

și urmările produse, vârsta victimei și trauma psihică

adusă acesteia în urma agresiunii  excesive suportate.

Referitor la profilul moral al inculpaților, aceeași

instanță, a avut în vedere că făptuitorii sunt

cunoscuți ca fiind dependenți de heroină injectabilă,

frecventând mediul  consumatorilor de droguri , având predispoziții spre

comiterea de fapte antisociale în scopul procurării de bani pentru

achiziționarea heroinei.

Faptul că inculpații nu au antecedente penale și

au avut o poziție sinceră cu privire la fapta reținută în

sarcina lor ( poziție care nu putea fi alta atâta vreme cât au fost

identificați imediat după săvârșirea infracțiunii) a

fost avut în vedere la proporționalizarea pedepselor care au fost

orientate spre limita inferioară a textului sancționator.

Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și

făptuitorilor au fost analizate de instanța de apel iar pedepsele

stabilite sunt just individualizate, de natură să asigure realizarea

scopului coercitiv și preventiv educativ al pedepsei .

Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursurile

declarate nu sunt fondate și în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b

din Codul de procedură penală vor fi respinse.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza

art.192 al.2 din același cod inculpații vor fi obligați la

cheltuieli judiciare .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

D.C.C. și S.I.V.  împotriva deciziei   nr.399/A din 25 iunie 2002 a

Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsă, perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat

de la 9 noiembrie 2001 la 7 februarie 2003.

Obligă

pe fiecare recurent la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.