ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 915/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații S.S.I. și P.A. împotriva

deciziei penale nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-au

prezentat recurenții inculpați S.S.I., aflat în stare de arest, asistat de

avocat R.N., apărător desemnat din oficiu și P.A., aflat în stare de arest,

asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat A.I.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorii

celor doi inculpați au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea

hotărârii pronunțate în apel și trimiterea dosarului spre rejudecare, Curții de

Apel Timișoara, pentru încălcarea dreptului la apărare.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursurilor declarate și trimiterea dosarului

instanței de apel, pentru rejudecare, întrucât, pe de o parte, prin hotărârea

pronunțată a fost încălcat dreptul la apărare al celor doi inculpați, iar pe de

altă parte, unul din membrii completului de judecată se afla în situația de

incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală.

Inculpații,

în ultimul cuvânt acordat, au arătat că sunt de acord cu apărătorii lor.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr.201 din 18 martie

2002, în baza art.211 alin.2 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din

același cod, l-a condamnat pe inculpatul P.A., la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În

baza art.26 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, l-a

condamnat pe același inculpat, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri

oficiale.

În

baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În

baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată pentru restul de

pedeapsă de 392 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr.212/1999 a Judecătoriei Bistrița și a dispus

contopirea restului menționat, cu pedeapsa stabilită pentru noile infracțiuni,

urmând ca inculpatul, prin adăugarea unui spor de pedeapsă de 6 luni

închisoare, să execute pedeapsa totală de 7 ani și 6 luni, cu art.71 Cod penal.

În

baza art.211 alin.2 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe

S.S.I., la 7 ani și 6 luni închisoare, cu art.71 Cod penal, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

În

baza art.88 Cod penal și art.350 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului și constată că inculpatul S.S.I. este arestat în altă

cauză.

În

baza art.116 Cod penal, a interzis ambilor inculpați prezența în municipiul

Timișoara, pe timp de 5 ani.

Inculpații

au fost obligați în solidar la plata sumei de 15.000.000 lei către partea

civilă S.V. și la 450.000 lei către cumpărătorul de bună credință partea civilă

Bulgaru Constantin, reprezentând despăgubiri civile.

Fiecare

inculpat a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a

dispus și plata onorariilor de avocați, pentru apărările din oficiu.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr.4228/P/2000, au

fost trimiși în judecată inculpații P.A., pentru infracțiunile prevăzute de

art.211 alin.2 lit.a și art.26 raportat la art.288 alin.1 Cod penal, totul cu

aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal și inculpatul S.S.I., pentu

infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b Cod

penal.

Prin

sentința penală nr.7/P din 8 ianuarie 2001 Tribunalul Timiș i-a condamnat pe

fiecare din inculpați la câte o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare,

deducând arestul la zi și obligându-i pe inculpați la plata despăgubirilor

civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Apelurile

declarate de inculpați împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca

nefondate, de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.147 din 28 martie

2001.

Inculpații

au declarat recursuri împotriva acestei decizii, recursuri, admise de Curtea

Supremă de Justiție, prin decizia nr.4325 din 12 octombrie 2001, care a casat

decizia și sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Timiș, motivat de faptul că inculpații, având interese contrare, trebuiau

asistați de apărători aleși sau din oficiu, diferiți.

Reînregistrată,

după trimitere, cauza la Tribunalul Timiș, în vederea soluționării cauzei, s-au

desemnat doi avocați, care să-i apere, li s-a pus, la dispoziție, dosarul spre

a-l cunoaște și a-și putea fundamenta apărarea.

În

urma rejudecării cauzei, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința penală nr.201

din 18 martie 2002 prin care au fost condamnți inculpații și au fost obligați

la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare.

Împotriva

sentinței nr.201 din 18 martie 2002 au declarat apeluri inculpații, care au

fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

penală nr.262/A din 26 iunie 2002.

Această

din urmă decizie, în termen legal, a fost atacată cu recursuri, de către

inculpați, care au invocat faptul că li s-a încălcat dreptul de apărare, cauza

fiind judecată, cu desemnarea unui singur apărător din oficiu, care i-a asistat

pe amândoi, deși, prin susținerile personale făcute, cu privire la faptele ce

li se impută, este dovedit că, au interese contrare.

Inculpații

personal și, prin apărătorii din oficiu, au cerut casarea deciziei și

trimiterea cauzei instanței de apel, spre rejudecare.

În

același sens, a pus concluzii și reprezentantul Parchetului, care, în plus, a

arătat și faptul că unul din membrii completului de judecată se afla în

situația de incompatibilitate prevăzută de art.47 din Codul de procedură

penală.

Recursurile

sunt întemeiate.

Deși,

în cauză, a fost pronunțată decizia Curții Supreme de Justiție nr.4325 din 12

octombrie 2001 prin care s-a constatat că cei doi inculpați au interese

contrare, casându-se hotărârile instanțelor ierarhic inferioare și

trimițându-se cauza pentru rejudecare, în condițiile legii.

Cu

toate că instanța de recurs, casând cu trimitere, a indicat cum trebuie instrumentată

judecata, instanța de apel a judecat calea de atac, tot cu asistarea

inculpaților, de un singur apărător din oficiu, anume, de doamna avocat B.T. din

cadrul Baroului Timiș.

În

atare caz, cum, în cauză, există interese contrare și apărarea este obligatorie,

conform art.171 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, pentru fiecare

inculpat, este clar că o apărare corectă și eficientă a intereselor

inculpaților nu se putea asigura decât prin numirea câte unui apărător din

oficiu, fiecărui inculpat.

Neprocedând

astfel și desemnând același apărător din oficiu pentru ambii inculpați cu

interese contrarii, echivalează cu neasistarea acestora de către apărător,

instanța de apel a încălcat dispozițiile referitoare la dreptul de apărare al

inculpaților, încălcare ce duce, conform art.197 alin.2 și 3 Cod procedură

penală, la nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Spre

aceeași soluție de casare cu trimitere duce și situația de incompatibilitate

prevăzută de art.47 din Codul de procedură penală în care se află dl.judecător M.D.

unul dintre semnatarii deciziei atacate, care, se mai pronunțase în cauză, în

calitate de președinte al completului de judecată care a pronunțat decizia

nr.147/A din 28 martie 2001.

În

raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de

inculpați, împotriva deciziei atacate, pe care va trebui s-o caseze, în baza

art.385

15

alin.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, trimițând dosarul

spre rejudecarea apelului, Curții de Apel Timișoara.

Se

va menține starea de arest a inculpatului P.A..

Se

va constata că inculpatul S.S.I. este arestat în altă cauză.

Văzând

și reglementarea plății onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN N UMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursurile declarate de inculpații S.S.I. și P.A., împotriva deciziei penale

nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Casează

decizia penală atacată și trimite dosarul spre rejudecarea apelului, Curții de

Apel Timișoara.

Menține

starea de arest a inculpatului P.A.

Constată

că inculpatul S.I. este arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, asigurată

recurenților inculpați S.S.I. și P.A., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 februarie 2003.