ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații C.C.

și Ș.V.C. împotriva deciziei penale nr.313/A din 11 septembrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara .

S-au prezentat recurenții inculpați, asistați de

apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., lipsind intimata parte

vătămată.

Procedura de citare îndeplinită.

Apărătorul solicită admiterea recursurilor

și reducerea pedepselor  față de  circumstanțele personale

ale inculpaților, urmând a se înlătura sporul aplicat.

Procurorul solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.

Inculpații solicită reducerea pedepsei.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față,

In baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr.177 din 26 iunie 2002

Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații :

C.C.   și  Ș.V.C.  la câte 7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art.211 alin.2 lit.a,d,f cu aplicarea art.13 din Codul penal.

In baza art.189 alin.2 cu aplicarea art.13 din Codul penal, s-a

dispus condamnarea inculpaților la câte 6 ani închisoare pentru

infracțiunea de lipsire de libertate.

S-au contopit pedepsele în baza art.33 lit.a – 34 lit.b și

a art.36 alin.1 din Codul penal cu pedepsele  de câte 1 an și 6 luni

închisoare și respectiv 1 an și 3 luni închisoare.

In urma descontopirii pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1164 din 9 mai 2001

a Judecătoriei Sector 5 București în pedepsele componente de

bază, în pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 2 ani, rezultând

pedeapsa de executat de 9 ani închisoare .

In baza art.14 Cod procedură penală și a art.1003

din Codul civil i-a obligat în solidar pe inculpați la  plata sumei de

5.600.000 lei către partea civilă C.N. cu titlu de despăgubiri

civile.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut următoarea situație de fapt:

In noaptea de 19/20 august 2002 în jurul orelor 2,00 după

ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice cu martorii D.C. și C.C.

, inculpații s-au deplasat la bunicul lui C.C., în locuința

căruia  locuia partea civilă C.N. cu intenția de a-i sustrage

autoturismul acesteia.

Inculpatul Ș.V. a rămas în stradă  asigurând

paza, iar inculpatul C.C. care cunoștea topografia locului, a pătruns

în curtea locuinței , folosind o cheie potrivită, după care a

intrat în camera unde dormea partea vătămată.

Cei doi inculpați au încercat să pornească

autoturismul proprietatea părții vătămate, însă

nereușind l-au scos în stradă.

Ulterior, au intrat în camera unde dormea partea

vătămată pentru a căuta cheile , moment în care aceasta s-a

trezit și pentru că aceasta a început să strige, C.C. i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnul în față, cauzându-i leziunile

corporale descrise în raportul medico-legal, care au necesitat 3-4 zile de

îngrijiri medicale.

Ulterior acesta a încercat să strângă de gât pe partea

vătămată, care a leșinat. Profitând de această stare a

părții vătămate, inculpații au sustras din

locuință o geantă diplomat cu suma de  1.100.000 lei, actele

și un lănțișor de aur cu medalion.

Cei doi inculpați au luat partea vătămată

și au închis-o în portbagaj, încercând să pornească

autoturismul. Cum însă nu au reușit, au abandonat autoturismul cu

partea vătămată închisă în portbagaj și

s-au

deplasat la stația CFR , cu intenția de a merge pe litoral. In drum

cei doi au aruncat actele din tren, lănțișorul a fost pierdut

iar banii cheltuiți.In jurul orei 6,oo dimineața partea

vătămată a reușit să-și revină ,a deschis

portbagajul și a  anunțat organele de poliție.

S-a

mai reținut că cei doi inculpați au  mai sustras un autoturism,

fiind condamnați la câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni

închisoare  de către Judecătoria Sector 5 București .

Impotriva

acestei hotărâri inculpații au declarat apel, solicitând reducerea

pedepselor .

Prin decizia penală nr.313/A din 11.09.2002  Curtea de Apel

Timișoara a respins, ca nefondate apelurile.

Impotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs,

reiterând același motiv, reducerea pedepselor și înlăturarea

sporului aplicat.

Recursurile sunt nefondate.

Din ansamblul probator administrat în cauză, se

constată că instanțele au reținut corect situația de

fapt și vinovăția inculpaților făcând o corectă

încadrare în dispozițiile legale arătate .

In ce privește individualizarea pedepselor, singurul motiv

de casare invocat  de inculpați și care  se regăsește în

prevederile art.385

9

pct.4 din Codul de procedură penală ,

este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat.

Instanțele au avut în vedere pericolul social concret al

faptelor săvârșite, modul de concepere cât și de realizare,

consecințele grave ale faptelor precum și persoana inculpaților.

In aceste condiții la individualizarea pedepsei aplicate,

respectiv pedepsei rezultante și a celor concurente, au fost avute în

vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, acestea fiind de

natură să-i reeduce dar și să se  realizeze prevenția

generală, încât nu se  impune reducerea acestora sau  înlăturarea

sporului aplicat.

Pe cale de consecință, Curtea, potrivit prevederilor

art.385

15

pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, va

respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați .

Potrivit prevederilor art.88 din Codul penal se va deduce

perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod

procedură penală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

C.C. și Ș.V.C.  împotriva deciziei penale nr.313/A din 11 septembrie

2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce

din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive

pentru inculpatul C.C.  de la 30 aprilie 2002 și de la 1 mai 2002 pentru

inculpatul Ș.V.C., la 7 februarie 2003.

Scade

din pedeapsă, perioada executată de la 22 ianuarie 2001 la 20

februarie 2002 pentru inculpatul C.C. și de la 22 ianuarie 2001 la 6

februarie 2002 pentru inculpatul Ș.V.C.

Obligă

pe fiecare recurent la plata sumei de câte1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.