ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2003

D E C

I Z I A  NR.360

DOSAR NR.3059/2002

S-au

luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr.220/A din 22 mai

2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-au

prezentat: recurentul inculpat C.S. și intimatul inculpat C.G., în stare de

arest și asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat M.B., lipsind

intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut oral recursul declarat de parchet, ca fondat.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul C.S. și

reducerea pedepsei, reținând conduita inculpatului pe parcursul procesului

penal.

În

recursul procurorului a solicitat  respingerea recursului, ca nefondat.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul C.S..

Inculpatul

C.S., în ultimul cuvânt, a cerut admiterea recursului și reducerea pedepsei

aplicate.

Inculpatul

C.G. a cerut respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.91 din 10 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad au fost

condamnați inculpații :

-

C.G.  la pedeapsa de un an închisoare în baza art.208, 209 alin.1 lit.a,g și

alin.3 cu art.41 alin.2 și 74-76 din Codul penal, la 8 luni închisoare în

temeiul art.276 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 și 74-76 din Codul penal și

la o lună închisoare în baza art.36 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea

art.74-76 din Codul penal.

Conform

art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate

în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în

final inculpatul urmând a executa 1 an și 6 luni închisoare și

-

C.S. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat în forma continuată, prevăzută de art.208, 209 lit.a,g și

alin.3 lit.f cu aplicarea art.41 alin.2 și 37 lit.b din Codul penal și la 3 ani

și 6 luni închisoare în temeiul art.276 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 și 37

lit.b din Codul penal.

Au

fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea,

sporită cu 6 luni închisoare, în final acesta urmând a executa 5 ani

închisoare.

A

fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada

arestării preventive.

Totodată,

inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile Compania de

Căi Ferate CFR SA   suma de 21.346.264 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

În

noaptea de 21 februarie 2002, cei doi inculpați s-au deplasat între stațiile

CFR Pâncota și Târnava din județul Arad și au tăiat și sustras conductori din

cupru de pe stâlpii de telegraf ce deserveau calea ferată pe o lungime de 700

m, cauzând un prejudiciu în valoare de 9.598.563 lei.

Sârma

de cupru sustrasă a fost vândută în ziua următoare de către inculpatul C.S.

unor persoane necunoscute cu prețul de 1.000.000 lei, bani ce au fost împărțiți

egal între cei doi făptuitori.

În

noaptea de 23 februarie 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale și

procedând în mod similar, inculpații au mai sustras alți conductori din cupru

în valoare de 6.387.816 lei, cantitatea sustrasă, respectiv 95 kg, fiind

recuperată și predată părții vătămate.

Procedând

în același mod, în noaptea următoare, inculpații au sustras alți conductori din

cupru, din aceeași zonă, în valoare de 9.138.885 lei, sârma sustrasă fiind

transportată cu autoturismul condus de inculpatul C.G., acesta neavând permis

de conducere.

Sârma

sustrasă  a  fost  vândută  martorei  I.R.  cu  prețul  de 1.900.000 lei, fiind

ulterior recuperată și predată părții civile.

Situația

de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și actelor depuse de partea

civilă, planșelor foto executate în cauză, proceselor verbale întocmite,

depozițiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpaților,

inculpatul C.G. recunoscând constant faptele pentru care a fost trimis în

judecată.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.220/A din 22 mai 2002, a admis apelul

părții civile și a majorat despăgubirile civile la care inculpații au fost

obligați solidar la suma de 25.126.264 lei.

Prin

aceeași decizie au fost respinse apelurile declarate de procuror și de

inculpați.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpatul C.S. care au

criticat-o pentru netemeinicie, procurorul solicitând majorarea pedepselor

aplicate celor doi inculpați, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea inculpatului C.G., iar inculpatul C.S. a solicitat reducerea pedepsei.

Recursurile

nu sunt fondate.

În

cauză a fost stabilită în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, încadrându-se corespunzător din punct de vedere juridic faptele

comise în textele de lege menționate.

În

ceea ce privește individualizarea pedepselor,   se reține că au fost avute în

vedere criteriile prevăzute de art.52 și 72 din Codul penal, respectiv

pericolul social concret al faptelor comise și datele ce caracterizează

persoana făptuitorilor.

Comiterea

unor infracțiuni în concurs real, modalitatea prin care s-a desfășurat

activitatea infracțională și consecințele infracțiunilor, constituie

împrejurări ce evidențiază un pericol social ridicat și care a fost just

apreciat de instanțe, fapt ce a determinat și aplicarea unui spor de pedeapsă

fiecărui inculpat.

Sub

acest aspect s-a ținut seama în principal că inculpatul C.G. nu are antecedente

penale, spre deosebire de inculpatul C.S. care este recidivist în condițiile

art.37 lit.b din Codul penal, în raport de condamnările anterioare de 2 ani

închisoare prin sentința penală nr.15/ 1998 a Judecătoriei Ineu, cu suspendarea

executării pedepsei și de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr.556/1998 a aceleiași judecătorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art.192 alin.2 Cod penal și respectiv 208, 209 din Codul penal.

Pe

de altă parte la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere și datele

ce caracterizează persoana infractorilor care au avut o comportare sinceră pe

tot parcursul procesului penal, au cooperat cu organele de urmărire penală și

au regretat faptele comise.

Toate

aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor au fost

analizate de instanța de fond și de apel, aplicându-se pedepse corespunzătoare

atât sub aspectul întinderii sancțiunii cât și al modalității de executare.

În

ceea ce privește reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului

C.G. (aspect criticat de procuror în recursul declarat) Curtea constată că

aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c și 76 lit.c din Codul penal este justificată.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este de atributul instanței de judecată și deci

lăsată la aprecierea acesteia. La aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe

atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al

faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost

săvârșită, precum  și la orice alte elemente privitoare la persoana

făptuitorului.

În

speță, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise de

inculpatul C.G., de valoarea modică a prejudiciului cauzat, precum și de

persoana acestuia (fără antecedente penale, căsătorit, are 3 copii minori) în

mod corect s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.74 lit.c din Codul

penal cu consecințele prevăzute în art. 76 lit.c din același cod.

În

raport de considerentele arătate urmează ca recursurile declarate să fie

respinse ca nefondate în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală.

Se

va computa perioada arestării preventive a inculpaților, iar în baza art.192 alin.2

Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, urmând ca onorariile apărătorului din oficiu să se plătească din

fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale

nr.220/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului C.G.

de la 25 februarie 2002 la 24 ianuarie 2003 și pentru inculpatul C.S. de la 24

aprilie 2002 la 24 ianuarie 2003.

Obligă pe inculpatul C.S. la plata sumei de 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a

inculpatului C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.