ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 914/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.126/A din 26

iunie 2002 a Curții de Apel Brașov.

S-a prezentat recurentul

inculpat B.V., aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător

desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă I.R.A.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor

atacate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, susținând că, față

de starea de recidivă a inculpatului, pedeapsa a fost just individualizată de

instanțe.

Inculpatul

a cerut reducerea pedepsei.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

P

rin sentința penală nr.97 din

11 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul B.V a

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și e cu aplicarea art.38 lit.a din Codul

penal.

Conform

art.61 din același cod, a fost revocat beneficiul liberării condiționate a

inculpatului din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

nr.825/1998 a Judecătoriei Brașov și s-a contopit restul rămas neexecutat de

821 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, în final inculpatul urmând a executa

6 ani închisoare.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada

arestării preventive cu începere de la 2 ianuarie 2002 la zi.

Sub

aspectul laturii civile, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata

sumei de 4.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și la 25.000.000 lei cu

titlu de daune morale către partea civilă I.R.A..

Pentru

a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

În

noaptea de 31 decembrie 2001/1 ianuarie 2002, în jurul orelor 2,00, partea

vătămată I.R.A. și martora C.S.M. se întorceau de la petrecerea de revelion și

în apropierea unei intersecții  au fost observate de inculpat.

Inculpatul

le-a urmărit pe cele două tinere care se deplasau în șir, partea vătămată

deplasându-se în urma martorei, și în zona unui teren viran s-a apropiat de I.R.A.,

i-a pus piedică și i-a sărit în spate. Martora C.S.M. a încercat să-l

îndepărteze dar inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată și i-a

smuls poșeta după care a fugit.

Urmare

a acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 4-5 zile

îngrijiri medicale.

Situația

de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor

verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului de constatare

medico-legală, depozițiilor a 21 de martori, probe coroborate cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea

de Apel Brașov, prin decizia penală nr.126/A/26 iunie 2002, a admis apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a fost desființată în

parte sentința atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei, majorând

sancțiunea aplicată de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare. Totodată, a

fost contopit restul de pedeapsă neexecutat de 821 zile  închisoare cu pedeapsa

de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în

final, inculpatul urmând a executa 8 ani și 6 luni închisoare.

Apelul

declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins.

Împotriva

acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs reiterând motivul invocat în

apel, solicitând reindividualizarea pedepsei.

Recursul

nu este fondat.

Instanțele

de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă

în textul de lege menționat, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în

vedere dispozițiile art.52 și 72 din Codul penal.

Potrivit

art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuie

să țină seama de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, de gradul de

pericol social și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

În

speță, aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanța de

control judiciar, care justificat a majorat pedeapsa și a adăugat și un spor de

6 luni închisoare.

Astfel,

la dozarea pedepsei s-a ținut seama de modalitatea în care s-a derulat

activitatea infracțională a inculpatului, de împrejurarea că acesta a urmărit-o

pe partea vătămată și a ales cu minuțiozitate momentul atacării ei (pe un teren

viran, la ora 2 noaptea, când în apropiere nu se mai afla decât martora C.S.M.)

după care a aplicat numeroase lovituri victimei până a doborât-o la pământ,

cauzându-i leziuni care au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale,

context în care a amenințat-o și pe martoră pentru a nu interveni.

La

dozarea pedepsei instanța de apel a avut în vedere și urmările produse, vârsta

victimei și trauma psihică produsă în urma agresiunii la care a fost supusă.

Referitor

la profilul moral al inculpatului, aceeași instanță a ținut seama și de faptul

că inculpatul a suferit anterior, într-un interval scurt de timp, un număr de 6

condamnări pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului. Deși liberat

condiționat dintr-o pedeapsă de 5 ani închisoare, inculpatul nu a desprins

concluziile ce se impuneau și a persistat în activitate infracțională comițând

o nouă infracțiune, de aceeași natură, aspect care evidențiază periculozitatea

deosebită a acestui infractor.

În

ceea ce privește poziția inculpatului față de fapta reținută în sarcina sa, din

probele administrate rezultă că inițial a negat infracțiunea, dar după

efectuarea testului poligraf și după recunoașterea din grup, a revenit și a

recunoscut comiterea infracțiunii.

În

raport de aceste considerente, nu se justifică aplicarea unei pedepse cu

închisoarea apropiată de limita inferioară a textului sancționator întrucât o

asemenea sancțiune nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei

săvârșite și nici periculozității persoanei inculpatului.        Pentru

motivele arătate, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în

temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.

Se

va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 Cod

procedură penală recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de inculpatul B.V., împotriva deciziei penale nr.126/Ap din

26 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Deduce

din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 2

ianuarie 2002 la 21 februarie 2003.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 februarie 2003.