ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2256/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 18 august 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului C.R.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat în final inculpatului C.R.F. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 537 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 347/ S din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa menționată urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului C.R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului C.R.F., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 17 februarie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 16 februarie 2005 și al arestării preventive din 17 februarie 2005 la zi. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., inculpatul B.M.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat fost condamnat la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat în final inculpatului B.M.G.

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.M.G. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.M.G., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 17 februarie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii din data de 16 februarie 2005 și al arestării preventive din 17 februarie 2005 la zi. S-a constatat că părțile vătămate G.I.C. și G.B.C. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în data de 16 februarie 2005, în jurul prânzului, inculpații C.R.F.

și B.M.G. s-au întâlnit în apropierea liceului Iosif Șilimon și au intrat în curtea acestuia. Aici au stat timp de câteva ore urmărind elevii care intrau și ieșeau de la cursuri, iar după ce s-a înserat, în jurul orelor 18,00, inculpatul C.R.F. s-a apropiat de partea vătămată G.I.C. care era însoțită de martorul V.R.M. și l-a întrebat cât este ceasul. Partea vătămată a scos telefonul mobil din buzunar pentru a se uita cât este ceasul, după care inculpatul C.R.F. i-a spus martorului V.R.M. pe un ton imperativ să plece și i-a cerut părții vătămate telefonul pentru a da un apel. Partea vătămată l-a refuzat pe inculpat pe motiv că nu are credit, însă inculpatul C.R.F. i-a spus că are cartelă, iar după ce partea vătămată a sunat la acel număr, care era ocupat, cu cartela pusă de inculpat, acesta i-a luat telefonul pe motiv că mai încearcă și nu l-a mai restituit.

Partea vătămată G.I.C. l-a însoțit pe inculpatul C.R.F. rugându-l să-i înapoieze telefonul, timp în care s-a apropiat de victimă inculpatul B.M.G. care l-a lovit cu pumnul în gură, provocându-i o plagă contuză la buza inferioară. Între timp, martorul V.R.M. i-a mărturisit părții vătămate G.B.C., care este prietenă cu partea vătămată G.I.C., îngrijorarea că acesta din urmă s-ar putea să aibă probleme legate de telefonul lui mobil, iar partea vătămată G.B.C. l-a strigat pe G.I.C. să vină că îl cheamă diriginta cu intenția de a-l scăpa de cei doi inculpați. Inculpatul C.R.F. i-a spus părții vătămate G.R. să se apropie, după care i-a tras un pumn în gură. După aceea, l-a luat de gât și l-a scos afară din curte, iar la poartă l-a pus să se așeze pe gard, fiind încadrat de cei doi inculpați.

Inculpatul B.M.G. l-a lovit pe partea vătămată și l-a întrebat dacă are lănțișor la gât și telefon, după care l-a verificat în jurul gâtului iar apoi observând că are ceas la mână a încercat să îl desprindă. Când a sosit echipajul de poliție anunțat de către martorul L.R., polițiștii au constatat că cei doi inculpați au încercat să sustragă prin violență ceasul părții vătămate consemnând această împrejurare în procesele-verbale. În timp ce grupul de tineri se îndrepta spre duba poliției, inculpatul C.R.F. a scos telefonul mobil al părții vătămate G.I.C. și l-a lăsat să cadă pe asfalt între mașini, de unde a fost recuperat de către partea vătămată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.M.G.

și C.R.F. Inculpatul B.M.G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței iar în urma rejudecării schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tâlhărie și tentativă la tâlhărie în două infracțiuni de loviri sau alte violențe. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate și suspendarea condiționată a acesteia, avându-se în vedere circumstanțele sale personale, concluziile anchetei sociale și ale referatului de evaluare. Inculpatul C.R.F. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie și tentativă la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar inculpatul C.R.F.

a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 45/ Ap/MF din 4 noiembrie 2005 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de inculpații C.R.F. și B.M.G., a desființat sentința penală nr. 41 din 18 august 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, al pedepselor rezultante aplicate acestora și al modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului B.M.G. Rejudecând cauza în aceste limite instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului C.R.F. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., de la 7 ani la 6 ani închisoare.

Pentru săvârșirea tentativei la tâlhărie, instanța reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a redus pedeapsa pentru același inculpat de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 347/ S din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 537 zile închisoare cu pedeapsa actuală, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare.

A fost dedusă perioada prevenției din 18 august 2005 la zi. Prin aceeași hotărâre, instanța de apel a redus pentru infracțiunea de tâlhărie, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului B.M.G. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. A redus, de asemenea, pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., de la un an și 9 luni la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.M.G. pe un termen de încercare de 4 ani închisoare, stabilind în baza art. 110 1 C. pen., art. 86 3 C. pen., mai multe măsuri de supraveghere cuprinse în dispozitivul hotărârii. Împotriva deciziei Curții de Apel București a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Se susține în motivele de recurs că în raport de circumstanțele personale ale inculpaților dar și de împrejurările comiterii faptelor aplicând dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., nu se justifică astfel că se impune în opinia parchetului înlăturarea acestor circumstanțe atenuante.

Concluzionând se solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță. Recursul declarat de parchet este întemeiat. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată, că procedând la o reindividualizare a pedepselor instanței de apel nu a acordat suficientă semnificație juridică tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, la stabilirea pedepselor nu a fost avut în vedere în suficientă măsură pericolul social ridicat rezultat din împrejurările în care s-au comis infracțiunile, faptul că inculpații au acționat după o prealabilă înțelegere, un plan bine stabilit și după ce au așteptat mai multe ore lăsarea întunericului, exercitând violențe asupra unor minori cărora le-au cauzat leziuni corporale.

De asemenea, instanța de apel nu a acordat semnificația cuvenită nici datelor care caracterizează persoana inculpaților, care au avut o conduită procesuală nesinceră, inculpatul C.R.F. fiind condamnat anterior, în timpul minorității tot pentru o infracțiune de tâlhărie, dovedind astfel perseverență infracțională. Ca urmare, hotărârea instanței de apel care reindividualizând pedepsele aplicate inculpaților de către prima instanță a reținut în favoarea acestora circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., ceea ce a permis coborârea sancțiunilor sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator nu este corectă, ca dealtfel și nici aplicarea dispozițiilor art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M.G.

Așa fiind, în mod greșit instanța de apel a infirmat soluția primei instanțe care a făcut o justă individualizare a pedepselor atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, orientându-se spre pedepse care să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel încât Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea instanței de fond care este legală și temeinică. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 45/ Ap/MF din 4 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 41 din 18 august 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimații inculpați B.M.G. și C.R.F. în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.