ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4546/2006

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 74/P/AP/MF/2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru

minori și familie, a dispus în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., și art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest pentru

inculpatul C.V.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Brașov a reținut că în faza de soluționare a apelului declarat de inculpat

împotriva sentinței de condamnare se mențin temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive inculpatul aflându-se în situațiile

prevăzute de art. 148 lit. e), h) și i) C. proc. pen., temeiuri care justifică

menținerea stării de arest.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a formulat recurs inculpatul C.V. solicitând judecare sa în stare

de libertate.

Examinând hotărârea pronunțată în

cauză sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpat, nu este fondat, soluția

primei instanțe fiind legală și temeinică.

Astfel, din actele și lucrările

dosarului rezultă că recurentul inculpat a fost trimis în judecată, în stare de

arest preventiv, iar prin sentința penală nr. 3 din 20 ianuarie 2006,

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, l-a condamnat la 10 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și la 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în esență, că în perioada

iunie 2002 – martie 2003 a recrutat și transportat în Franța mai mulți minori,

iar în perioada august – decembrie 2004, a recrutat și transportat în Franța o

persoana în vârstă de 65 de ani, în vederea exploatării acestora prin supunerea

la cerșetorie, câștigând importante sume de bani de pe urma acestei activități.

La data de 15 aprilie 2005 a fost luată

măsura arestării față de recurent, iar temeiul juridic care a stat la baza

luării măsurii l-au constituit prevederile art. 148 lit. e), h) și i) C. proc.

pen.

Măsura dispusă este legală și

temeinică, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 300

2

C. proc.

pen., cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., care prevăd că

instanța este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate, dispune menținerea acesteia.

Din ansamblul probator administrat

în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, Înalta

Curte constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive a inculpatului continuă să existe și în faza procesuală a apelului,

având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea de

trafic de persoane, pericolul concret ridicat pentru ordinea publică pe care

lăsarea acestuia în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, prin

crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.

Pericolul pentru ordinea publică

rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului, din modalitatea în care se reține că acestea ar fi fost

săvârșite.

Înalta Curte constată că în cauză

sunt îndeplinite și cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul

existenței probelor de natură să contureze participația lor la săvârșirea

faptelor penale.

În raport de pericolul concret al

faptelor presupus săvârșite de recurentul inculpat, de multitudinea acestora,

Curtea apreciază că prima instanță a reținut, în mod corect, că se impune

menținerea măsurii arestării preventive față de acestea.

În consecință, Curtea, conform art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 30 iunie 2006 a Curții de

Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțat în dosarul nr. 74/P/MF/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2006.