ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 07 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului C.V., în temeiul art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., măsură ce a fost luată prin mandatul de arestare preventivă din 15 aprilie 2005. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care prin apărător a arătat că nu se mai justifică judecarea în faza apelului în stare de arest preventiv, întrucât au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și ca atare, se impune revocarea măsurii arestării preventive. Văzând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apărătorului, se reține că recursul declarat este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

La data de 15 aprilie 2005, împotriva recurentului inculpat C.V., s-a luat măsura reținerii prin ordonanța din această dată pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzută de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada iunie 2002 – iulie 2003, acesta împreună cu numita C.V. a recrutat și transportat în Franța pe minorii P.C., P.M. și C.N., primul mai mic de 15 ani, iar în perioada august 2004 – decembrie 2004 a recrutat și transportat în Franța pe C.M., în vârstă de 67 de ani, în vederea exploatării prin supunere la cerșetorie, câștigând importante sume de bani.

Ulterior, la data de 15 aprilie 2005, Tribunalul Brașov a emis împotriva recurentului inculpat, C.V., mandatul de arestare preventivă nr. 15, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 aprilie 2005 și până la 14 mai 2005. Măsura arestării preventive a fost menținută în mod succesiv, iar la data de 20 ianuarie 2006, Tribunalul Brașov, secția pentru minori și familie, prin sentința penală nr. 3, l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare. Având în vedere că, în cauză nu au încetat temeiurile de fapt și de drept înscrise la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., că a intervenit și o hotărâre de condamnare, sunt tot atâtea elemente de natură care să ducă la concluzia că menținerea arestării preventive dispusă de către instanța de apel, prin încheierea din 07 martie 2006, este legală și temeinică fiind luată în acord cu dispozițiile înscrise la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. Așa fiind, și cum în cauză nu au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că ele se mențin în continuare, iar recurentul inculpat prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, recursul declarat de acesta se va respinge ca nefondat, întrucât nu sunt elemente potrivit cărora să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. În consecință, recursul se va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 7 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 74/P/MF/ Ap/2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2006.