ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4406/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data

de 25 august 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1222/P/Ap/2004, Curtea de

Apel Brașov a respins cererea formulată de inculpatul C.R. privind revocarea

măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu

părăsi țara.

S-a reținut că împotriva

inculpatului C.R. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin ordonanța

procurorului din 20 martie 2003, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 12 alin. (2) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, constând în împrejurarea

că în intervalul 2001 – 2002, împreună cu mai multe persoane, a recrutat și a

condus în străinătate mai multe persoane, inclusiv minori, pe care le-a

exploatat prin supunerea la activități de cerșetorie.

Temeiurile arestării preventive,

dispuse în lipsa inculpatului, le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. c),

e) și h) C. proc. pen., organul de urmărire penală apreciind că inculpatul s-a

sustras urmăririi penale, există date care justifică temerea că inculpatul va

săvârși și alte infracțiuni, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Având în vedere gradul de pericol

social ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatului, relevat de

modalitatea și împrejurările săvârșirii lor, de numărul mare de persoane implicate,

de perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat, ținând cont de

rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni precum și de stadiul procesual

(cauza fiind în apel), instanța de fond a apreciat că temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, astfel că nu

se impune revocarea măsurii și înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi

țara.

Totodată, instanța de fond a

apreciat că în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil în ceea ce privește

durata arestării preventive a inculpatului, potrivit articolului 5 paragraful

III din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat recurs inculpatul C.R., solicitând admiterea recursului și a

cererii sale de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia

cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.

141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în apel, astfel cum este în speța

examinată, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau

menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept

a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau

inculpat.

Din economia textului rezultă că

încheierea prin care s-a respins revocarea sau înlocuirea măsurii arestării

preventive nu este supusă recursului.

Întrucât legea nu prevede cale de

atac împotriva acestei încheieri, Curtea constată că recursul declarat de

inculpatul C.R. este inadmisibil și urmează a-l respinge ca atare.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii din 25 august 2004, pronunțată

în dosarul nr. 1222/2004 al Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2004.