ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4198/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data

de 16 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și

familie, în dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006, s-a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului A.I., deținut în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 40 din 2 septembrie 2005 emis de Tribunalul pentru

Minori și Familie Brașov.

Pentru a pronunța această încheiere,

Curtea de Apel a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul pentru Minori și Familie din 19 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului A.I., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reținându-se că, la data de 18 august 2005,

a exercitat acte de violență și amenințare asupra părții vătămate S.I. în

vederea asigurării scăpării și a păstrării bunurilor sustrase anterior de la

partea vătămată.

Totodată s-a reținut că prin

sentința penală nr. 29 din 21 aprilie 2006 a Tribunalului pentru Minori și

Familie Brașov, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 10 ani,

constatându-se existența vinovăției acestuia în raport de fapta reținută în

sarcina sa. Împotriva acestei sentințe penale inculpatul a declarat recurs în

termen legal, formându-se astfel dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006 pe rolul Curții

de Apel Brașov, care la termenul din 16 iunie 2006 a menținut starea de arest constatând

că este temeinică și legală.

Împotriva acestei ultime încheieri

inculpatul a formulat recurs, criticând încheierea sub aspectul greșitei

mențineri a stării de arest.

Examinând încheierea atacată sub

aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu art.

385

9

pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, Curtea constată că temeiul

pentru care s-a dispus arestarea preventivă îl constituie acela prevăzut de art.

148 lit. c), e) și h) C. proc. pen., respectiv inculpatul a fugit în scopul de

a se sustrage de la urmărirea penală, și că există date din care rezultă

necesitatea împiedicării săvârșirii unei alte infracțiuni; pedeapsa pentru

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de patru ani și

există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Totodată, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată cu

respectarea tuturor dispozițiilor legale, în cauză subzistând temeiurile care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai

mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre judecătorească prin care s-a

dispus condamnarea inculpatului.

De asemenea, Curtea constată că

pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea de săvârșire a

infracțiunii de către inculpatul A.I., împreună cu inculpați minori, și că

există un risc crescut ca acesta să comită o nouă infracțiune de acest tip.

Prin urmare, întrucât temeiurile de fapt

și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat,

măsura arestării preventiv fiind temeinică și legală, recursul inculpatului

împotriva încheierii de ședință urmează a fi respins ca nefondat, inculpatul

fiind obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2006

pronunțată în dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006 al Curții de Apel Brașov, secția

pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000

lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2006.