ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4896/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția pentru

minori și familie, prin încheierea de ședință din 7 august 2006, a dispus,

printre altele, în baza art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpatului A.I.

deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 2 septembrie 2005

emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

Încheierea reține, cu privire la

starea de arest a inculpatului examinată din perspectiva dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., și a probelor

administrate până în prezent că măsura arestării preventive a inculpatului s-a

luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu

care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei.

Raportat la aceste aspecte, instanța

a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol pentru

ordinea publică, având în vedere și rezonanța socială pe care o au astfel de

fapte în conștiința cetățenilor.

Infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul este sancționată cu pedeapsa mai mare de 4 ani și

există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a mai

săvârși o altă infracțiune, inculpatul fugind de la domiciliul unde locuia fără

forme legale, în scopul de a se sustrage de la urmărire.

Faptul că până în prezent a fost

pronunțată hotărârea de condamnare, în cauză, nu alterează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în limitele legii.

Având în vedere faza de apel în care

se află cauza și necesitatea administrării probatoriului pentru lămurirea

cauzei sub toate aspectele, instanța a apreciat că durata arestului preventiv

nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.

Întrucât temeiurile de fapt și de

drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, se va dispune

menținerea, în continuare, a stării de arest a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul A.I. susținând că, în mod greșit,

instanța a menținut starea de arest luată față de el, în loc de a fi revocat-o

și de a-l fi pus în libertate.

Recursul este nefondat.

Din probele dosarului rezultă că

inculpatul este învinuit și, prima instanță l-a și condamnat, la 10 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., reținându-se că, la 18 august 2005, împreună cu alți inculpați, dintre

care, unul minor, a exercitat acte de violență și amenințare, asupra părții

vătămate S.I., în loc public, pentru a-și asigura scăparea și în vederea

păstrării bunurilor sustrase anterior.

În încheierea atacată, Curtea de

Apel Brașov, secția pentru minori și familie, demonstrează, în mod judicios,

faptul că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea

tuturor dispozițiilor legale și că temeiurile avute în vedere la luarea ei

subzistă, în continuare, încât aceasta nu poate fi revocată, impunându-se menținerea

ei.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de inculpatul A.I., ca nefondat, și să-l

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariului de avocat din

oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii de ședință din 7 august 2006

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în

dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 august 2006.