ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4304/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la 21 iunie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în cursul soluționării apelului acestuia, a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpatului P.C., în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (1) și (3), art. 300 2 C. proc. pen., și art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O. S-a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în baza art. 143 și 148 lit. e) și h) C. proc. pen., cu începere de la 22 septembrie 2005, impun menținerea acestuia, avându-se în vedere condamnarea în primă instanță prin sentința penală nr. 26 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

În pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și furt calificat, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. d), f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva încheierii amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpat cu motivarea că este minor, a recunoscut fapta comisă, putându-se aprecia că au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, arătate în art. 147 și 148 lit. e) și h) C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi ce justifică aceeași concluzie, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În același sens, potrivit art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., o persoană poate fi lipsită de libertate „când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune” ori „în vederea garantării unei obligații prevăzute de lege”. În speță, luarea măsurii arestării preventive și menținerea ulterioară a acesteia s-a bazat pe existența unor motive plauzibile sau care a rezultat că inculpatul a comis infracțiunile de tâlhărie și furt (prin violență fizică i-a smuls și însușit poșeta părții vătămate în sala de așteptare a stației C.F.R.

Brașov, iar ulterior a mai comis o sustragere în aceeași zonă). Această bănuială legitimă s-a confirmat ulterior prin comunicarea în primă instanță în pedeapsa de 3 ani închisoare, pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în raport cu comportamentul inculpatului, care a mai fost cercetat pentru fapte similare întrucât își petrece majoritatea timpului în gara Brașov, în compania altor boschetari, a abandonat familie și școala, reacția opiniei publice și rezonanța faptelor comise. În plus, la momentul actual menținerea arestării preventive este justificată și pentru garantarea executării pedepsei cu închisoare aplicată în primă instanță. În concluzie, solicitarea inculpatului privind verificarea încheierii prima instanță este nefondată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, din care 40 lei, reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției - cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 217/P//MF/Ap/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2006.