ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4304/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din ședința publică

de la 21 iunie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în

cursul soluționării apelului acestuia, a menținut arestarea preventivă în cauză

a inculpatului P.C., în conformitate cu dispozițiile art. 160

b

alin.

(1) și (3), art. 300

2

C. proc. pen., și art. 5 paragraf 1 lit. c)

din C.E.D.O.

S-a reținut că temeiurile care au

determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în baza art. 143

și 148 lit. e) și h) C. proc. pen., cu începere de la 22 septembrie 2005, impun

menținerea acestuia, avându-se în vedere condamnarea în primă instanță prin

sentința penală nr. 26 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului pentru Minori și

Familie Brașov.

În pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și furt calificat, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

d), f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva încheierii amintite s-a

declarat în termen recurs de către inculpat cu motivarea că este minor, a

recunoscut fapta comisă, putându-se aprecia că au dispărut temeiurile ce au

determinat luarea măsurii arestării preventive, arătate în art. 147 și 148 lit.

e) și h) C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat urmând a fi

respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile ce au determinat

arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi ce justifică aceeași concluzie, instanța dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În același sens, potrivit art. 5

paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., o persoană poate fi lipsită de libertate „când

există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune” ori „în

vederea garantării unei obligații prevăzute de lege”.

În speță, luarea măsurii arestării

preventive și menținerea ulterioară a acesteia s-a bazat pe existența unor

motive plauzibile sau care a rezultat că inculpatul a comis infracțiunile de

tâlhărie și furt (prin violență fizică i-a smuls și însușit poșeta părții

vătămate în sala de așteptare a stației C.F.R. Brașov, iar ulterior a mai comis

o sustragere în aceeași zonă). Această bănuială legitimă s-a confirmat ulterior

prin comunicarea în primă instanță în pedeapsa de 3 ani închisoare, pericolul

concret pentru ordinea publică a fost stabilit în raport cu comportamentul

inculpatului, care a mai fost cercetat pentru fapte similare întrucât își

petrece majoritatea timpului în gara Brașov, în compania altor boschetari, a

abandonat familie și școala, reacția opiniei publice și rezonanța faptelor

comise.

În plus, la momentul actual

menținerea arestării preventive este justificată și pentru garantarea

executării pedepsei cu închisoare aplicată în primă instanță.

În concluzie, solicitarea

inculpatului privind verificarea încheierii prima instanță este nefondată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, din care 40

lei, reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul

Ministerului Justiției - cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 21 iunie 2006 a Curții de

Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 217/P//MF/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2006.