ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.06.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4308/2006

HOTĂRÂRE
20.06.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4308/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din ședința publică

de la 20 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția I penală și pentru cauze

cu minori și familie, în cursul soluționării apelului acestuia a menținut

arestarea preventivă în cauză a inculpatului F.I.C., în conformitate cu

dispozițiile art. 160

b

alin. (1) și (3), art. 300

2

C.

proc. pen., și art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.A.D.O.L.F.

S-a reținut că temeiurile ce au

determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în baza art. 43

raportat la art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu începere de la 25

noiembrie 2005, impun menținerea acesteia avându-se în vedere condamnarea în

primă instanță prin sentința penală 584 din 17 mai 2006 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin.

(1) lit. b) și art. 180 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Împotriva încheierii amintite s-a

declarat în termen recurs de către inculpat cu motivarea că este tânăr și a

recunoscut fapta comisă putându-se aprecia astfel că au dispărut temeiurile ce au

determinat luarea măsurii arestării preventive arătate în art. 143 și art. 148 lit.

h) C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat urmând a fi

respins, ca atare, și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile ce au determinat

arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi ce justifică aceeași concluzie, instanța dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În același sens potrivit art. 5

paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. o persoană poate fi lipsită de libertate „când

există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune” ori „în

vederea garantării unei obligații prevăzute de lege”.

În speță, luarea măsurii arestării

preventive, și menținerea ulterioară a acesteia, s-a bazat pe existența unor

motive plauzibile din care a rezultat că inculpatul a comis în participație,

alături de un minor, infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

de autobuz pe timp de zi, telefonul mobil). Această bănuială legitimă s-a

confirmat ulterior prin condamnarea în primă instanță la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pericolul concret pentru ordinea publică fiind stabilit în raport

cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice și rezonanța faptei

comise.

În plus la momentul actual

menținerea arestării preventive este justificată și pentru garantarea

executării pedepsei cu închisoare aplicată în primă instanță.

În concluzie, solicitarea

inculpatului privind reformarea încheierii primei instanțe este nefondată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, din care 40

lei reprezintă onorariul pentru apărarea din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.I.C. împotriva încheierii din 20 iunie 2006 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 47106/3/2005 (nr. 1879/2006).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-23
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6122/2006
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din 6 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, printre altele, s-a menținut starea de arest a inculpatului H.C.D.
ÎCCJ 2008-12-09
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4084/2008
Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest a inculpatului S.J.P.F. Pentru a pronunța această hotă
ÎCCJ 2005-02-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 926/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și Pentru Cauze cu Minori și Familie verificând, din oficiu, legalitatea și
ÎCCJ 2006-06-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4304/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la 21 iunie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în cursul soluționării apelului acestuia, a menț
ÎCCJ 2006-08-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4898/2006
mile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatul
Sursă