ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4308/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la 20 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția I penală și pentru cauze cu minori și familie, în cursul soluționării apelului acestuia a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpatului F.I.C., în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (1) și (3), art. 300 2 C. proc. pen., și art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.A.D.O.L.F. S-a reținut că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în baza art. 43 raportat la art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., cu începere de la 25 noiembrie 2005, impun menținerea acesteia avându-se în vedere condamnarea în primă instanță prin sentința penală 584 din 17 mai 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 180 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare. Împotriva încheierii amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpat cu motivarea că este tânăr și a recunoscut fapta comisă putându-se aprecia astfel că au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive arătate în art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc.

pen., neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi ce justifică aceeași concluzie, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În același sens potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. o persoană poate fi lipsită de libertate „când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune” ori „în vederea garantării unei obligații prevăzute de lege”.

În speță, luarea măsurii arestării preventive, și menținerea ulterioară a acesteia, s-a bazat pe existența unor motive plauzibile din care a rezultat că inculpatul a comis în participație, alături de un minor, infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (prin amenințare cu folosirea cuțitului au sustras unui tânăr în stația de autobuz pe timp de zi, telefonul mobil). Această bănuială legitimă s-a confirmat ulterior prin condamnarea în primă instanță la pedeapsa de 6 ani închisoare, pericolul concret pentru ordinea publică fiind stabilit în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice și rezonanța faptei comise.

În plus la momentul actual menținerea arestării preventive este justificată și pentru garantarea executării pedepsei cu închisoare aplicată în primă instanță. În concluzie, solicitarea inculpatului privind reformarea încheierii primei instanțe este nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul pentru apărarea din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I.C. împotriva încheierii din 20 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 47106/3/2005 (nr. 1879/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2006.