ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2007

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 10 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 681/P/Ap/2006, printre altele s-a menținut, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., măsura arestării preventive luată față de inculpatul L.C. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că starea de fapt cu care a fost investită instanța nu s-a modificat în urma administrării nemijlocită a probelor, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol pentru ordinea publică. În termen legal, împotriva soluției de menținere a stării de arest, a declarat recurs inculpatul. Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul declarat și deși legal citat nu a putut fi prezentat de locul de deținere în fața instanței din motive de necesitate.

S-a apreciat a fi aplicabile dispozițiile art. 385 11 alin. (2) C. proc. pen. și s-a trecut la judecarea recursului în lipsa recurentului inculpat arestat. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii preventive recurate, din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casarea care să justifice admiterea recursului declarat. Împotriva inculpatului s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 52 din 5 august 2005, emis de Tribunalul Brașov, temeiurile arestării preventive fiind cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. a), c), e), f) și h) C. proc. pen., în vechea reglementare. În raport de modificarea adusă acestor prevederi prin Legea nr. 356/2006, în cauză subzistă în continuare doar situațiile prevăzute de art. 148 lit. a), c) și f), care se mențin în raport de starea de fapt evidențiată de probe: la 30 iulie 2005, în prezența mai multor persoane inculpatul a lovit victima C.S.

cu un cuțit în zona hemitoracelui drept anterior producându-i leziuni care au condus la deces. Prin sentința penală nr. 270/ S din 5 mai 2006, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpat, la 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Respectând prezumția de nevinovăție, până la o soluție definitivă, nu poate fi ignorată totuși condamnarea inculpatului în condițiile în care a fost stabilită vinovăția sa pentru fapta dedusă judecății de prima instanță, menținându-se starea de fapt și temeiurile de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive.

În raport de natura infracțiunii comise, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol social pentru ordinea publică, aspect sub care, de asemeni menținerea arestării preventive se impunea, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. Pentru toate aceste considerente menținerea măsurii arestării preventive este legală și temeinică și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva încheierii de ședință din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 681/P/Ap/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2007.