ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2007

Asupra recursului penal de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10

ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 681/P/Ap/2006,

printre altele s-a menținut, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen.,

măsura arestării preventive luată față de inculpatul L.C.

În motivarea soluției,

instanța de apel a reținut că starea de fapt cu care a fost investită instanța

nu s-a modificat în urma administrării nemijlocită a probelor, iar lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol pentru ordinea publică.

În termen legal, împotriva

soluției de menținere a stării de arest, a declarat recurs inculpatul.

Inculpatul nu și-a motivat

în scris recursul declarat și deși legal citat nu a putut fi prezentat de locul

de deținere în fața instanței din motive de necesitate.

S-a apreciat a fi aplicabile

dispozițiile art. 385

11

alin. (2) C. proc. pen. și s-a trecut la

judecarea recursului în lipsa recurentului inculpat arestat.

Examinând legalitatea și

temeinicia măsurii preventive recurate, din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casarea care să justifice

admiterea recursului declarat.

Împotriva inculpatului s-a

emis mandatul de arestare preventivă nr. 52 din 5 august 2005, emis de Tribunalul

Brașov, temeiurile arestării preventive fiind cele prevăzute de art. 143 și 148

lit. a), c), e), f) și h) C. proc. pen., în vechea reglementare.

În raport de modificarea

adusă acestor prevederi prin Legea nr. 356/2006, în cauză subzistă în

continuare doar situațiile prevăzute de art. 148 lit. a), c) și f), care se

mențin în raport de starea de fapt evidențiată de probe: la 30 iulie 2005, în

prezența mai multor persoane inculpatul a lovit victima C.S. cu un cuțit în

zona hemitoracelui drept anterior producându-i leziuni care au condus la deces.

Prin sentința penală nr. 270/

S din 5 mai 2006, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpat, la 15 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174

și 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Respectând prezumția de

nevinovăție, până la o soluție definitivă, nu poate fi ignorată totuși

condamnarea inculpatului în condițiile în care a fost stabilită vinovăția sa

pentru fapta dedusă judecății de prima instanță, menținându-se starea de fapt

și temeiurile de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive.

În raport de natura

infracțiunii comise, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent

pericol social pentru ordinea publică, aspect sub care, de asemeni menținerea

arestării preventive se impunea, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art.

5 paragraful 3 din C.E.D.O.

Pentru toate aceste

considerente menținerea măsurii arestării preventive este legală și temeinică

și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva încheierii de ședință din 10

ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

în dosarul nr. 681/P/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2007.