ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3820/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 31mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. nr. 336/P/AP/MF/2006, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.V. Instanța investită cu soluționarea apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea stării de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul N.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentința penală nr. 38 din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Brașov, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 21 decembrie 2004 la zi. Astfel, cum în mod just a reținut Curtea de Apel Brașov, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol.

Față de gravitatea deosebită a faptei, de persoana recurentului – inculpat (recidivist) și de complexitatea cauzei, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, în înțelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, temeiurile care au determinat această măsură [(art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen.)] nu s-au modificat sau încetat iar menținerea stării de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului. Ca atare, pentru aceleași considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva încheierii din 31 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 336/P/AP/MF/2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2006.