ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3820/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 31mai 2006

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. nr. 336/P/AP/MF/2006, în

baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului N.V.

Instanța investită cu soluționarea

apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa

iar, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea stării

de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul N.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive

deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea

publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentința penală nr.

38 din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Brașov, la o pedeapsă de 15 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a

computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 21 decembrie 2004 la

zi.

Astfel, cum în mod just a reținut

Curtea de Apel Brașov, temeiurile care au determinat luarea și ulterior

prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe

și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă de 15 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol. Față de gravitatea deosebită

a faptei, de persoana recurentului – inculpat (recidivist) și de complexitatea

cauzei, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, în

înțelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, temeiurile care au

determinat această măsură [(art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen.)] nu s-au

modificat sau încetat iar menținerea stării de arest este necesară pentru buna

desfășurare a procesului.

Ca atare, pentru aceleași

considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, urmează a fi respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.V. împotriva încheierii din 31 mai 2006 a Curții de Apel Brașov,

pronunțată în dosarul nr. 336/P/AP/MF/2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

iunie 2006.