ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2003

D E C

I Z I A  NR.386

DOSAR NR.4395/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata N.R.C.

împotriva deciziei penale nr.645 A  din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a II-a Penală.

S-a

prezentat recurenta inculpată  N.R.C, asistată de apărător ales, avocat B.A.

A

lipsit intimata parte vătămată I.I..

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

ales al inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

atacate și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din

infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt sau în tâlhărie în forma

simplă.

În

subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea

circumstanțelor prevăzute de art.74 și art.76 din Codul penal.

Procurorul

a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, soluțiile pronunțate

fiind temeinice și legale atât în ce privește încadrarea juridică dată faptei

cât și sub aspectul individualizării pedepsei.

Inculpata N.R.C având

ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea Curții, soluționarea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor și  lucrărilor de la  dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.698 din 5 august 2002, pronunțată de Tribunalul București –

Secția I-a Penală, în baza art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal a

fost condamnată inculpata N.R.C la 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art.88 Cod penal,

s-a dedus reținerea de o zi de la 9 ianuarie 2002 la 10 ianuarie 2002 față de

inculpată.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că în ziua de 9 ianuarie 2002, inculpata a mers în

incinta magazinului „U” din București pentru a tâlhări fete lipsite de apărare.

În acest scop a urmărit-o și apoi a acostat-o pe partea vătămată I.I., elevă,

în vârstă de 16 ani care intenționa să-și cumpere o fustă.

Sub pretextul posibilității

de a cumpăra mai ieftin același produs, inculpata a scos-o din magazin  pe

partea vătămată, a condus-o în apropiere, într-un loc mai ferit și, folosind un

limbaj trivial, a amenințat-o că o va lovi, solicitându-i toți banii pe care îi

avea asupra sa și telefonul mobil.

Profitând de un moment de

neatenție al inculpatei, minora a reușit să fugă alertând apoi agenții de pază

ai magazinului.

După câteva ore, revenind

însoțită de tatăl ei în magazin, partea vătămată a recunoscut-o pe inculpată,

care a fost imobilizată de agenții de pază și au fost anunțate organele de

poliție.

Încă din primele momente,

inculpata  a recunoscut fapta, motivând că avea nevoie de bani și de aceea a

procedat astfel.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata motivând că la aplicarea pedepsei nu s-a ținut cont de

toate datele care caracterizează persoana sa și a solicitat reducerea pedepsei

sub minimul special cu suspendarea condiționată a acesteia.

Prin decizia penală nr.645/A

din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpată.

Instanța de apel a motivat

soluția prin faptul că Tribunalul București, tocmai ținând cont de datele care

caracterizează persoana inculpatei (tânără, fără antecedente penale, cu o

atitudine procesuală cooperantă) i-a aplicat acesteia minimul special pentru

tentativă la tâlhărie, 2 ani și 6 luni închisoare.

Celelalte aspecte invocate

de inculpată: atitudinea sinceră, un copil minor în întreținere, nu justificau

reținerea circumstanțelor atenuante, care să determine coborârea pedepsei sub

minimul special sau aplicarea acesteia cu suspendarea condiționată a

executării.

Împotriva acesteia hotărâri,

în termen legal, inculpata a formulat recurs pe care l-a înaintat Curții

Supreme de Justiție – Secția penală.

Inculpata solicită în

principal, casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă agravată reținută de instanța de

fond, respectiv art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal în tentativă

la infracțiunea de furt, prevăzută de art.20 raportat la art.208 Cod penal, sau

în tentativă la tâlhărie în formă simplă, prevăzută de art.20 raportat la

art.211 alin.1 Cod penal.

În subsidiar solicită

redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art.74, 76 Cod penal.

Curtea, analizând

recursul declarat de inculpată, constată că este nefondat și urmează a fi

respins ca atare.

Astfel referitor la

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la

art.211 alin.2 lit.e Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la

art.208 alin.1 Cod penal se constată că din probele administrate, inclusiv

recunoașterea constantă și deplină a inculpatei în toate fazele procesului

penal, că o astfel de schimbare a încadrării juridice nu se impune.

Este cert că inculpata

a urmărit partea vătămată, a acostat-o, a condus-o într-un loc mai ferit și a

amenințat-o  că o va lovi dacă nu-i dă banii și telefonul mobil. Pentru a-i

induce teama i-a spus că e nepoata lui Fane Spoitoru și că se ocupă cu astfel

de fapte.

Nu se pot reține nici

dispozițiile art.20 raportat la art.211 alin.1 Cod penal, întrucât locul unde a

fost săvârșită fapta este în apropierea magazinului „U”, loc public. Faptul că

e mai puțin circulat sau mai puțin vizibil nu înlătură, în mod evident, acest

caracter.

Cu privire la motivul

exprimat în subsidiar și anume reținerea circumstanțelor atenuante cu efect

coborârea  pedepsei sub minimul special și aplicarea suspendării condiționate a

executării, de asemenea urmează a fi respins.

Instanțele au ținut

cont de summum-ul de criterii prevăzute de art.72 din Codul penal. Nu poate fi

negat pericolul social generic al unor asemenea fapte care denotă un plan

infracțional bine pus la punct.

Inculpata însăși

declară că se orienta asupra unor fete tinere, mai timide, lipsite de apărare

pe care le conducea în locuri dosnice unde le amenința pentru a le deposeda da

bani sau alte valori.

Deși la o vârstă tânără

modul de operare denotă un ridicat potențial infracțional.

Desigur, vârsta

inculpatei, atitudinea constant sinceră, lipsa antecedentelor penale, existența

unui copil minor, sunt elemente care au fost avute în vedere la stabilirea unui

cuantum al pedepsei  situat la limita minimului special.

Modalitatea de

executare corespunde întrutotul nevoii de fermitate în tratamentul penal al

unor asemenea  fapte.

Față de aceste date nu

se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod

penal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata N.R.C împotriva deciziei penale nr.645 A din 7

octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, reținerea de 24 de ore, din 9 ianuarie 2002 până la 10 ianuarie

2002.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2003.