ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 264/2003

D E C

I Z I A  NR.264

DOSAR NR. 2606/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei

penale nr.245/A din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a

penală.

S-au

prezentat: recurentul inculpat C.C., aflat în stare de libertate, asistat de

avocat G.D.l, apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte vătămată T.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei

pronunțată în apel și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru

rejudecare, întrucât la soluționarea în fond a dosarului în această cale de

atac, inculpatul s-a aflat în stare de arest și nu s-a asigurat prezența

acestuia în instanță.

Intimata

parte vătămată - prezentă a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului declarat și trimiterea dosarului la

instanța de apel pentru rejudecare cu citarea legală a inculpatului.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt acordat a solicitat admiterea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Tribunalul

București, Secția I penală, prin sentința nr.78 din 5 februarie 2002 l-a

condamnat pe inculpatul C.C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i din Codul

penal cu aplicarea art.13 lit.b din același cod, prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 lit.a,g,i și alin.3

Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

În

baza art.291 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b, l-a condamnat pe inculpat la

2 ani închisoare.

Cele

două pedepse au fost contopite în baza art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare cu aplicarea art.71, 64 din Codul penal.

S-a

constatat că persoana vătămată T.C. nu s-a constituit parte civilă prejudiciul

fiind acoperit.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt următoarele :

În

seara zilei de 1 august 1998 însoțit și de alte două persoane, neidentificate,

s-au deplasat cu autoturismul cu număr de înmatriculare  B-13-YLN aparținând

concubinei V.V., la locuința părții vătămate T.C., au pătruns prin efracție și

au sustras bijuterii, îmbrăcăminte și arme.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate susținând că nu este autorul infracțiunii de furt și a cerut să

fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură

penală, iar referitor la infracțiunea de uz de fals a cerut să fie achitat în

baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

Curtea

de Apel București, Secția a II-a penală prin decizia nr.245/A din 30 aprilie

2002 a respins apelul ca nefondat.

Nemulțumit

și de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs reiterând aceleași

motive din apel și un alt motiv de casare acela prevăzut de art.385

9

pct.5 din Codul de procedură penală, judecata în apel a avut loc în lipsa lui,

fiind arestat.

Examinând

hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată,

în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat urmând

a fi admis.

Potrivit

art.375 din Codul de procedură penală, judecata apelului nu poate avea loc

decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Legiuitorul

sancționează cu nulitate absolută prevăzută în art.197 alin.2 din Codul de

procedură penală, nerespectarea dispozițiilor relative la participarea

procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător

când sunt obligatorii potrivit legii ...

Revenind

la cauză, se constată că prin sentința penală nr.2143 din 27 noiembrie 2002

pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul C.C. a fost condamnat pentru

complicitate la tentativă de furt calificat fapta prevăzută de art.26 Cod penal

combinat cu art.20 Cod penal raportat la art.208-209 lit.a,i Cod penal cu

aplicarea art.376 și 74,76 Cod penal la o pedeapsă de 7 luni și 2 zile

închisoare. S-a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 25 martie

2002 - 27 noiembrie 2002 în arest preventiv și s-a dispus punerea în libertate

a inculpatului.

Din

biletul de liberare nr.14/37569 din 28 noiembrie 2002 al Penitenciarului Spital

București rezultă că, inculpatul a fost arestat preventiv de la 25 martie 2002

la 28 noiembrie 2002 când a fost pus în libertate urmare adresei nr.3007 din 28

noiembrie 2002 a Judecătoriei Buftea.

Judecarea

apelului la termenele din 17 aprilie și 24 aprilie 2002 la Curtea de Apel București

a avut loc în lipsa inculpatului arestat.

Hotărârea

pronunțată în apel este supusă casării pentru cazul prevăzut de art.385

9

pct.5 din Codul de procedură penală.

În

consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct.2 lit.c din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de

condamnat, va casa hotărârea instanței de apel și va dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei

penale nr.245/A din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a

penală și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului

declarat de inculpat.

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.