ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 466/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 521 din 27

mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul

C.M. a fost condamnat, după cum urmează:

- 4 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

și 6 luni și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 20 iulie 2001 la zi.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus anularea legitimației tip M.A.N.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 1.092.780.840 lei despăgubiri către partea civilă SC A.G. SA.

A reținut instanța că inculpatul C.M.

împreună cu numiții N.G. și B.V.V. (față de care s-a disjuns cauza) în seara

zilei de 27 septembrie 1999 au pătruns prin tăierea plasei gardului, în incinta

depozitului SC A.G. SA, de unde au sustras 41 butoaie ce conțineau 1.395 kg

medicamente.

După sustragerea medicamentelor, la

plecare, inculpatul C.M. a închis ușa și a montat un lacăt identic cu cel

original.

Pentru a putea să valorifice marfa, inculpatul

C.M. l-a contactat pe inculpatul T.P., solicitându-i acestuia să falsifice

niște documente de transport (factură, aviz) și, de asemenea, i-a solicitat

să-i confecționeze o legitimație tip M.A.N.

În acest scop i-a remis inculpatului

T.P. o legitimație, provenind dintr-un furt săvârșit anterior.

Inculpatul T.P. nu a cunoscut faptul

că medicamentele ce urmau a fi valorificate provin din furt.

În legătură cu legitimația tip

M.A.N. pe care a primit-o de la inculpatul C.M., inculpatul T.P. și-a aplicat

propria-i fotografie pe această legitimație.

Pentru transportul medicamentelor

sustrase, inculpatul C.M. a apelat la serviciile învinuitului B.C., căruia i-a

comunicat că ar dori să transporte marfa de la Mogoșoaia la Brașov,

nespecificând natura mărfii.

În acest scop, inculpații C.M. și T.P.

s-au deplasat la depozitul SC A.G. SA din comuna Mogoșoaia, unde inculpatul C.M.

a încărcat cele 41 butoaie, iar inculpatul T.P. a rămas în mașină, din cauza

întunericului nevăzând conținutul butoaielor.

După încărcarea mărfii, B.C. i-a

cerut inculpatului să-i remită actele justificative și de transport ale mărfii,

comunicându-i că în lipsa acestora, el nu va efectua transportul.

Inculpatul i-a spus că nu le are la

el, dar i le va da a doua zi. În acel moment, învinuitul a închis duba, a

asigurat-o și a plecat acasă, urmând ca transportul să fie efectuat după ce îi

vor fi prezentate documentele mărfii.

Inculpatul C.M. a luat legătura cu T.P.,

căruia i-a dat niște documente fictive, pe care acesta din urmă le-a falsificat.

A doua zi, inculpatul i-a arătat

documentele lui B.C. care, de bună credință, crezând că sunt reale, a acceptat

să efectueze transportul.

În acest scop, inculpatul C.M. a

împrumutat un automobil al cărui proprietar este numitul R.I. și a plecat spre

Brașov, având ca pasageri pe T.P. și numiții B.V.V. și N.G.

În spatele autoturismului a circulat

învinuitul B.C., care transporta medicamentele.

La farmacia SC S. SA, au luat

legătura cu patronul firmei, martorul S.I., căruia i-au comunicat că sunt

ofițeri ai armatei române, în acest sens, T.P. prezentând legitimația pe care

era scris „Lt. col. R.C.”.

De asemenea, cei doi i-au comunicat

numitului S.I. că substanța folosită la fabricarea medicamentelor, provine

dintr-un depozit al armatei.

Martorul a achiziționat două butoaie

de prafuri de medicamente, contra sumei de 5.000.000 lei, iar patru butoaie

le-a luat în custodie pentru a le analiza conținutul, în lipsa unui buletin de

analiză, urmând a achita ulterior contravaloarea acestora.

Sesizând faptul că marfa nu mai

poate fi valorificată fără să-i aducă neplăceri, inculpatul C.M. a hotărât să o

abandoneze pe un câmp, aflat pe raza comunei Cornești, județul Dâmbovița,

pretextând față de ceilalți învinuiți că aceste medicamente erau expirate.

Ulterior, cele 35 butoaie au fost

găsite abandonate, fiind predate părții vătămate SC A.G. SA. De asemenea, cele

6 butoaie ridicate de la SC S. SA Brașov, au fost predate părții vătămate.

Rezultă că din cantitatea de 1.395

kg materie primă, s-a recuperat cantitatea de 987,7 kg, nefiind recuperată

cantitatea de 412,5 kg.

Instanța de fond a dispus schimbarea

încadrării juridice, cu privire la prejudiciul produs, care nu este mai mare de

2.000.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru

netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului C.M. și a solicitat majorarea

acesteia.

Inculpatul a criticat sentința tot

pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca prea aspră și a solicitat

reducerea ei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 570 din 26 septembrie 2003, a respins ca

nefondate apelurile declarate.

A motivat instanța de apel că, în

raport de probele administrate, situația de fapt și vinovăția inculpatului au

fost corect reținute.

Faptei inculpatului i s-a dat o

încadrare juridică legală.

Pedepsele aplicate inculpatului

pentru fiecare infracțiune reținută, au fost just individualizate, în raport de

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se justifică majorarea

sau reducerea acestora.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o cu

privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului C.M. și

cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsă, a perioadei executate prin

arest preventiv de către acesta.

Examinând recursul declarat de

Parchet, precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., se constată următoarele:

În cauză nu se contestă sustragerea

de către inculpat împreună cu mai multe persoane, prin efracție, noaptea, a

cantității de 1395 kg medicamente, depozitată în 41 de butoaie.

Încadrarea juridică dată faptei de

sustragere în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., este greșită.

Reținerea alineatului 3 în cadrul

infracțiunii de furt calificat a fost motivată de instanța de fond, prin aceia că

bunurile însușite de inculpat, au pus în pericol siguranța statului și a

persoanelor pe drumurile publice. Instanța de apel a menținut această încadrare

juridică.

Alineatul 3 al infracțiunii de furt

calificat a fost introdus prin O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, modificat

prin Legea nr. 456/2001.

La lit. g) al acestui alineat a fost

incriminată fapta de sustragere de bunuri prin însușirea cărora se pune în

pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice, care se

pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Pe de o parte fapta de furt

calificat a fost săvârșită de inculpat la data de 27 septembrie 1999, anterior

modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, iar pe de altă

parte medicamentele sustrase (ampicilină, piracetam, cimetidină, propranolol și

rivanol) nu sunt de natură să pună în pericol siguranța traficului și a

persoanelor pe drumurile publice.

Față de cele reținute, urmează a dispune

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 37

lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art.

13 C. pen.

Motivul de recurs al parchetului cu

privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, este întemeiat.

Pericolul social al faptelor comise,

modalitatea în care acestea au fost săvârșite, paguba mare cauzată părții

civile, împrejurarea că inculpatul este recidivist (suferind o condamnare

pentru același gen de infracțiuni) justifică înlăturarea circumstanțelor

atenuante reținute și aplicarea unui tratament sancționator mai aspru.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchet, în

sensul celor reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 570

din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

intimatul inculpat C.M.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 521 din 27 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

cu privire la încadrarea juridică reținută faptei de furt calificat și

reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante.

Descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente, astfel:

- 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g)

și i) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 lit. c), art. 76 lit.

a) și art. 13 C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 74 și art. 76

C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit.

b), art. 13 C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art.

37 lit. b) și art. 13 C. pen. și îl condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin.

(1), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., de la 2 luni închisoare

la un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iulie 2001 la 27 ianuarie

2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2004.