ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6201/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6201/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2000)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința nr. 967 din 30 octombrie 2003, au fost condamnați

inculpații:

- R.A., R.M. și F.M. la câte

4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor [(art. 64 lit. a) și b) C.

pen.)], pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)

– art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. b) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul

înlăturării art. 209 alin. (3) lit. j) C. pen.)];

- G.C., B.B. și C.M. la câte

3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor [(art. 64 lit. a) și b) C.

pen.)], pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)

– art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209

alin. (3) lit. f) C. pen.)].

Totodată, instanța a făcut

aplicare art. 71 – art. 64 C. pen., a menținut starea de arest, a dedus

prevenția de la 19 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul R.A., de la 20

februarie 2003 la zi, pentru inculpatul B.B. și de la 24 februarie 2003 la zi,

pentru ceilalți inculpați (R.M., G.C., C.M., F.M.) și a luat act că prejudiciul

cauzat S.A.A.F. S.A. a fost acoperit integral, prin restituirea bunurilor

sustrase.

S-a reținut că:

- în perioada 14 - 28

februarie 2003, inculpații au sustras, prin demontare 44 tampoane de la

vagoanele de marfă în antestația CF Periș;

- la 18 februarie 2003,

organele de poliție au surprins mai multe persoane care transportau, cu un

cărucior, tampoanele sustrase, către un centru de colectare a fierului vechi

și, cu excepția inculpatului R.A., au reușit să fugă;

- piesele sustrase,

componente ale unor vagoane de marfă scoase din circulație de 15 ani și

destinate casării, au fost restituite părții vătămate S.A. A.F. S.A.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 788 din 22 decembrie 2003, a admis apelurile

declarate de parchet (vizând schimbarea încadrării juridice și lipsa încheierii

în care s-au consemnat dezbaterile în fond) și inculpați (vizând reducerea

pedepselor) și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

prima instanță, menținând starea de arest.

S-a reținut că sentința este

lovită de nulitate, deoarece din dosarul cauzei lipsește încheierea în care

s-au consemnat dezbaterile și s-a amânat pronunțarea.

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința nr. 612 din 6 mai 2004, i-a condamnat pe

inculpați, după cum urmează:

- pe inculpații R.A., R.M.

și F.M. la câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. c)

și art. 80 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării

art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.)];

- pe inculpații G.C. și B.B.

la câte un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen.

(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3)

lit. f) C. pen.);

- pe inculpatul C.M. la un

an și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice,

în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. și art. 41 alin. (2)

C. pen.)].

Totodată, instanța a făcut

aplicarea art. 64 C. pen., a interzis inculpaților R.A. și R.M. să se afle în

municipiul București timp de 3 ani după executarea pedepsei, a menținut starea

de arest, a dedus prevenția de la 19 februarie 2003, la zi pentru inculpatul

R.A., de la 20 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul B.B., de la 24 februarie

2003 la zi, pentru inculpații R.M., G.C. și C.M. și de la 11 martie 2003 la zi,

pentru inculpatul F.M. și a luat act că prejudiciul cauzat S.A.A.F. S.A. a fost

acoperit prin restituire, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut o situație de

fapt identică cu situația de fapt reținută de prima instanță de fond, cu

următoarele deosebiri:

- inculpatul C.M. a

participat doar la un singur act de sustragere;

- atitudinea sinceră, de

cooperare a inculpaților, gradul lor redus de instruire și împrejurarea că sunt

întreținători de familie și cu copii minori impun acordarea de circumstanțe

atenuante judiciare și reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege;

- eventualele tendințe

infracționale ale inculpaților R.A. și R.M., generate de marile aglomerări

urbane pot fi prevenite prin interdicția de a se afla în București.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel parchetul și inculpatul G.C.

În apelul Ministerului

Public este criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul schimbării

încadrării juridice și individualizării pedepselor susținându-se că:

- bunurile sustrase fac

parte din infrastructura feroviară și în cauză nu s-a stabilit dacă la data

comiterii faptei (februarie 2003) vagoanele de marfă de la care s-a demontat

cele 44 tampoane erau într-adevăr scoase din circulație;

- recrudescența

infracțională contra patrimoniului impune aplicarea unor pedepse mai severe.

Inculpatul G.C. nu și-a

motivat apelul și în ședința publică din 2 august 2004 a declarat că își

retrage această cale de atac.

Prin decizia nr. 561/ A din

2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a

luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G.C.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a

încadrării juridice a faptelor, a reținerii greșite a stării de recidivă în

sarcina inculpaților R.A. și R.M., a omisiunii de a revoca grațierea și

suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului G.C. printr-o

hotărâre anterioară, precum și pentru netemeinicie, sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpaților, al căror cuantum este

insuficient pentru reeducarea acestora.

În concret, se arată că nu

se justifica înlăturarea alin. 3 lit. f) al art. 209 C. pen., în raport de

faptul că tampoanele sustrase se încadrează în categoria pieselor a căror lipsă

afectează siguranța circulației feroviare.

Cu ocazia soluționării

recursului, procurorul de ședință nu a mai susținut acest motiv de recurs.

De asemenea, s-a arătat că

pedeapsa aplicată inculpatului R.M. prin sentința penală nr. 1032 din 30

noiembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 București nu poate constitui primul

termen al recidivei postexecutorii reținute în sarcina sa, deoarece a

intervenit reabilitarea de drept în luna decembrie 2002; pe de altă parte, prin

aceeași sentință penală, față de inculpatul R.A. s-a încetat procesul penal,

constatându-se intervenită prescripția specială a răspunderii penale, astfel că

nici în sarcina acestui nu se pot reține dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

O altă critică privește

faptul că instanțele au omis să revoce pedeapsa de 5 luni închisoare, cu

aplicarea art. 81 C. pen., la care a fost condamnat inculpatul G.C. prin

sentința penală nr. 1381/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, grațiată

la 16 octombrie 2002, întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă atât în

termenul de încercare al suspendării condiționate, cât și în termenul de 3 ani

prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a susținut de

către parchet că acestea nu corespund criteriilor de apreciere a cuantumului

pedepselor, astfel cum au fost prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., în

raport de gradul de pericol social concret al faptelor ce li se impută

inculpaților și de antecedentele penale ale acestora.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

primul motiv de recurs, ce vizează greșita reținere a stării de recidivă în

sarcina inculpatului R.M., acesta este fondat, deoarece sentința penală nr.

998/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, în raport de care s-a reținut

recidiva postexecutorie, a fost desființată iar în rejudecare, prin sentința

penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare, inculpatul a

fost condamnat la o pedeapsă de 11 luni și 20 zile pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă constată ca executată. Potrivit

dispozițiilor art. 134 C. pen., față de inculpat a intervenit reabilitarea

judecătorească (fapta fiind săvârșită în februarie 2003, iar termenul de

reabilitare, de 3 ani, s-a împlinit la 11 decembrie 2002), iar, potrivit dispozițiilor

art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de

condamnările pentru care a intervenit reabilitarea.

Pe de altă parte, nici în

sarcina inculpatului R.A. nu se poate face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

deoarece, și în ceea ce privește pe acest inculpat, sentința penală nr.

998/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, în raport de care s-a reținut

recidiva postexecutorie, a fost desființată iar în rejudecare, prin sentința

penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare, s-a dispus

încetarea procesului penal, constatându-se intervenită prescripția penală

specială, în baza art. 122, art. 124 și art. 129 C. pen. De altfel, fapta fiind

comisă în timpul minorității, nu se putea reține starea de recidivă, potrivit

dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. a C. pen.

revocării suspendării și grațierii condiționate a pedepsei aplicate

inculpatului G.C. prin sentința penală nr. 1381 din 29 noiembrie 2000 a

Judecătoriei sectorului 3 București, recursul parchetului este întemeiat. Prin

sentința penală menționată, definitivă prin neapelare la 12 decembrie 2000,

inculpatul G.C. a fost condamnat la 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C.

pen., stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 5 luni. Totodată,

referitor la această pedeapsă, s-a constatat că, la data de 16 octombrie 2002,

a intervenit grațierea condiționată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002,

astfel că, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (2) C. pen., termenul de încercare,

stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen., a fost redus cu durata pedepsei

aplicate, respectiv cu 5 luni. Cum inculpatul G.C. a săvârșit fapta din

prezenta cauză în perioada 14 - 18 februarie 2003, deci în interiorul

termenului de grațiere condiționată de 3 ani, ce expiră la 16 octombrie 2005,

conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 se impunea revocarea

grațierii condiționate care, în speță, are consecința repunerii în situația

inițială a termenului de încercare a suspendării condiționate, de 2 ani și 5

luni, ce expira la 12 mai 2003. Tot pe cale de consecință, rezultă că fapta din

prezenta cauză a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare astfel

că, potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen., se impunea și revocarea suspendării

condiționate a pedepsei anterioare, de 5 luni închisoare, care se va executa

alăturat de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților este

neîntemeiat în raport de circumstanțele personale ale inculpaților care au

recunoscut fapta, au acoperit integral prejudiciul, au în întreținere mai mulți

copiii minori și au o situația materială precară, astfel că nu se justifică

înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora.

Pentru aceste considerente,

având în vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet și va casa în parte

hotărârile atacate, în sensul că va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37

lit. b) C. pen., pentru inculpații R.A. și R.M., va revoca grațierea și

suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată anterior

inculpatului G.C., dispunând executarea acesteia cumulativ cu pedeapsa actuală,

în regim de detenție, constatând totodată executate integral pedepsele aplicate

inculpaților C.M. și B.B. De asemenea, se va computa durata arestării

preventive conform dispozitivului prezentei decizii.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în

sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 2

august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații

R.A., G.C., B.B., R.M.,C.M. și F.M.

Casează în parte sentința

penală nr. 62 din 6 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală și

decizia penală nr.

561/ A din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și

rejudecând, în fond:

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpații R.A. și R.M.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 revocă grațierea pedepsei de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81

C. pen., dispusă față de inculpatul G.C. prin sentința penală nr. 1381 din 29

noiembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, definitivă prin

neapelare la 12 decembrie 2000 și, pe cale de consecință, în baza art. 83 C.

pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5

luni închisoare, aplicată prin sentința penală sus-menționată, urmând ca

inculpatul să execute cumulativ această pedeapsă cu pedeapsa actuală, în final

un an și 11 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

compută durata arestării preventive de la 24 februarie 2003 la 23 august 2004,

pentru inculpatul G.C., de la 19 februarie 2003 la 23 noiembrie 2004, pentru

inculpatul R.A., de la 24 februarie 2003 la 23 noiembrie 2004, pentru inculpatul

R.M. și de la 11 martie 2003 la 23 noiembrie 2004 pentru inculpatul F.M.

Constată executate integral

pedepsele aplicate inculpaților C.M. și B.B.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

O

norariul pentru apărarea din oficiu

a inculpaților R.A., G.C., B.B., R.M.,C.M. și F.M., în sumă de câte 400.000

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 noiembrie 2004.