ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6201/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 967 din 30 octombrie 2003, au fost condamnați inculpații: - R.A., R.M. și F.M. la câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor [(art. 64 lit. a) și b) C. pen.)], pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. j) C. pen.)]; - G.C., B.B. și C.M. la câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor [(art. 64 lit. a) și b) C. pen.)], pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

[(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.)]. Totodată, instanța a făcut aplicare art. 71 – art. 64 C. pen., a menținut starea de arest, a dedus prevenția de la 19 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul R.A., de la 20 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul B.B. și de la 24 februarie 2003 la zi, pentru ceilalți inculpați (R.M., G.C., C.M., F.M.) și a luat act că prejudiciul cauzat S.A.A.F. S.A. a fost acoperit integral, prin restituirea bunurilor sustrase.

S-a reținut că: - în perioada 14 - 28 februarie 2003, inculpații au sustras, prin demontare 44 tampoane de la vagoanele de marfă în antestația CF Periș; - la 18 februarie 2003, organele de poliție au surprins mai multe persoane care transportau, cu un cărucior, tampoanele sustrase, către un centru de colectare a fierului vechi și, cu excepția inculpatului R.A., au reușit să fugă; - piesele sustrase, componente ale unor vagoane de marfă scoase din circulație de 15 ani și destinate casării, au fost restituite părții vătămate S.A. A.F. S.A. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 788 din 22 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de parchet (vizând schimbarea încadrării juridice și lipsa încheierii în care s-au consemnat dezbaterile în fond) și inculpați (vizând reducerea pedepselor) și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, menținând starea de arest.

S-a reținut că sentința este lovită de nulitate, deoarece din dosarul cauzei lipsește încheierea în care s-au consemnat dezbaterile și s-a amânat pronunțarea. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 612 din 6 mai 2004, i-a condamnat pe inculpați, după cum urmează: - pe inculpații R.A., R.M. și F.M. la câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.)]; - pe inculpații G.C. și B.B. la câte un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen.

(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.); - pe inculpatul C.M. la un an și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.)]. Totodată, instanța a făcut aplicarea art. 64 C. pen., a interzis inculpaților R.A. și R.M. să se afle în municipiul București timp de 3 ani după executarea pedepsei, a menținut starea de arest, a dedus prevenția de la 19 februarie 2003, la zi pentru inculpatul R.A., de la 20 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul B.B., de la 24 februarie 2003 la zi, pentru inculpații R.M., G.C.

și C.M. și de la 11 martie 2003 la zi, pentru inculpatul F.M. și a luat act că prejudiciul cauzat S.A.A.F. S.A. a fost acoperit prin restituire, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. S-a reținut o situație de fapt identică cu situația de fapt reținută de prima instanță de fond, cu următoarele deosebiri: - inculpatul C.M. a participat doar la un singur act de sustragere; - atitudinea sinceră, de cooperare a inculpaților, gradul lor redus de instruire și împrejurarea că sunt întreținători de familie și cu copii minori impun acordarea de circumstanțe atenuante judiciare și reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege; - eventualele tendințe infracționale ale inculpaților R.A.

și R.M., generate de marile aglomerări urbane pot fi prevenite prin interdicția de a se afla în București. Împotriva acestei sentințe au declarat apel parchetul și inculpatul G.C. În apelul Ministerului Public este criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul schimbării încadrării juridice și individualizării pedepselor susținându-se că: - bunurile sustrase fac parte din infrastructura feroviară și în cauză nu s-a stabilit dacă la data comiterii faptei (februarie 2003) vagoanele de marfă de la care s-a demontat cele 44 tampoane erau într-adevăr scoase din circulație; - recrudescența infracțională contra patrimoniului impune aplicarea unor pedepse mai severe. Inculpatul G.C. nu și-a motivat apelul și în ședința publică din 2 august 2004 a declarat că își retrage această cale de atac.

Prin decizia nr. 561/ A din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G.C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor, a reținerii greșite a stării de recidivă în sarcina inculpaților R.A. și R.M., a omisiunii de a revoca grațierea și suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului G.C. printr-o hotărâre anterioară, precum și pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, al căror cuantum este insuficient pentru reeducarea acestora.

În concret, se arată că nu se justifica înlăturarea alin. 3 lit. f) al art. 209 C. pen., în raport de faptul că tampoanele sustrase se încadrează în categoria pieselor a căror lipsă afectează siguranța circulației feroviare. Cu ocazia soluționării recursului, procurorul de ședință nu a mai susținut acest motiv de recurs. De asemenea, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului R.M. prin sentința penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 București nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii reținute în sarcina sa, deoarece a intervenit reabilitarea de drept în luna decembrie 2002; pe de altă parte, prin aceeași sentință penală, față de inculpatul R.A.

s-a încetat procesul penal, constatându-se intervenită prescripția specială a răspunderii penale, astfel că nici în sarcina acestui nu se pot reține dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. O altă critică privește faptul că instanțele au omis să revoce pedeapsa de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., la care a fost condamnat inculpatul G.C. prin sentința penală nr. 1381/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, grațiată la 16 octombrie 2002, întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă atât în termenul de încercare al suspendării condiționate, cât și în termenul de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a susținut de către parchet că acestea nu corespund criteriilor de apreciere a cuantumului pedepselor, astfel cum au fost prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor ce li se impută inculpaților și de antecedentele penale ale acestora. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

1. În ceea ce privește primul motiv de recurs, ce vizează greșita reținere a stării de recidivă în sarcina inculpatului R.M., acesta este fondat, deoarece sentința penală nr. 998/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, în raport de care s-a reținut recidiva postexecutorie, a fost desființată iar în rejudecare, prin sentința penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 luni și 20 zile pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă constată ca executată.

Potrivit dispozițiilor art. 134 C. pen., față de inculpat a intervenit reabilitarea judecătorească (fapta fiind săvârșită în februarie 2003, iar termenul de reabilitare, de 3 ani, s-a împlinit la 11 decembrie 2002), iar, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea. Pe de altă parte, nici în sarcina inculpatului R.A. nu se poate face aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., deoarece, și în ceea ce privește pe acest inculpat, sentința penală nr. 998/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, în raport de care s-a reținut recidiva postexecutorie, a fost desființată iar în rejudecare, prin sentința penală nr. 1032 din 30 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare, s-a dispus încetarea procesului penal, constatându-se intervenită prescripția penală specială, în baza art. 122, art. 124 și art. 129 C. pen.

De altfel, fapta fiind comisă în timpul minorității, nu se putea reține starea de recidivă, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. a C. pen. 2. Referitor la omisiunea revocării suspendării și grațierii condiționate a pedepsei aplicate inculpatului G.C. prin sentința penală nr. 1381 din 29 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, recursul parchetului este întemeiat. Prin sentința penală menționată, definitivă prin neapelare la 12 decembrie 2000, inculpatul G.C. a fost condamnat la 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 5 luni. Totodată, referitor la această pedeapsă, s-a constatat că, la data de 16 octombrie 2002, a intervenit grațierea condiționată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (2) C. pen., termenul de încercare, stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen., a fost redus cu durata pedepsei aplicate, respectiv cu 5 luni.

Cum inculpatul G.C. a săvârșit fapta din prezenta cauză în perioada 14 - 18 februarie 2003, deci în interiorul termenului de grațiere condiționată de 3 ani, ce expiră la 16 octombrie 2005, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 se impunea revocarea grațierii condiționate care, în speță, are consecința repunerii în situația inițială a termenului de încercare a suspendării condiționate, de 2 ani și 5 luni, ce expira la 12 mai 2003. Tot pe cale de consecință, rezultă că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare astfel că, potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen., se impunea și revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare, de 5 luni închisoare, care se va executa alăturat de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

3. Ultimul motiv de recurs referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților este neîntemeiat în raport de circumstanțele personale ale inculpaților care au recunoscut fapta, au acoperit integral prejudiciul, au în întreținere mai mulți copiii minori și au o situația materială precară, astfel că nu se justifică înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora. Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet și va casa în parte hotărârile atacate, în sensul că va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpații R.A. și R.M., va revoca grațierea și suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului G.C., dispunând executarea acesteia cumulativ cu pedeapsa actuală, în regim de detenție, constatând totodată executate integral pedepsele aplicate inculpaților C.M.

și B.B. De asemenea, se va computa durata arestării preventive conform dispozitivului prezentei decizii. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații R.A., G.C., B.B., R.M.,C.M. și F.M. Casează în parte sentința penală nr. 62 din 6 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală și decizia penală nr. 561/ A din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și rejudecând, în fond: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpații R.A. și R.M. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă grațierea pedepsei de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., dispusă față de inculpatul G.C.

prin sentința penală nr. 1381 din 29 noiembrie 2000 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, definitivă prin neapelare la 12 decembrie 2000 și, pe cale de consecință, în baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală sus-menționată, urmând ca inculpatul să execute cumulativ această pedeapsă cu pedeapsa actuală, în final un an și 11 luni închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., compută durata arestării preventive de la 24 februarie 2003 la 23 august 2004, pentru inculpatul G.C., de la 19 februarie 2003 la 23 noiembrie 2004, pentru inculpatul R.A., de la 24 februarie 2003 la 23 noiembrie 2004, pentru inculpatul R.M.

și de la 11 martie 2003 la 23 noiembrie 2004 pentru inculpatul F.M. Constată executate integral pedepsele aplicate inculpaților C.M. și B.B. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. O norariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților R.A., G.C., B.B., R.M.,C.M. și F.M., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2004.