ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 636 din 5

iulie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus condamnarea

inculpaților:

A.M.

la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.

a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestului

preventiv din durata pedepsei aplicate de la 18 iulie 2001, la zi.

B.M.

la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art.

88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada

arestului preventiv din durata pedepsei aplicate de la 19 iulie 2001, la zi.

C.V.

la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzut de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1294 din 20 august 1997, pronunțată de

Judecătoria Buftea, pedeapsă ce va fi executată de inculpat alături de cea

aplicată în această cauză, în total 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestului preventiv

din durata pedepsei aplicate de la 18 iulie 2001, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea instalației artizanale folosită la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 14, raportat la art. 346

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea în solidar a

inculpaților la plata sumei de 2.393.301 lei cu titlu de despăgubiri civile

către partea civilă S.N.P. P. S.A., sucursala Petrotrans Ploiești.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați să plătească câte 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada iunie – iulie 2001, în

mod repetat, inculpații au sustras benzină din conducta petrolieră ce

tranzitează orașul Buftea, folosind o instalație artizanală.

La data de 17 iulie 2001, organele

de poliție au depistat un grup de mai multe persoane, printre care și cei trei

inculpați sustrăgând benzină din conductă.

În urma somației, făptuitorii au

fugit, la fața locului rămânând abandonate atelaje și recipiente pline cu

produs petrolier. În aceste împrejurări, s-a descoperit și instalația

artizanală folosită de inculpați pentru sustragerea benzinei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților s-a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză:

proces-verbal de depistare, planșe fotografice, buletine de analiză, dovezi de

restituire, declarațiile martorilor C.M., C.A., P.I., I.C., S.I., rapoartele

lucrătorilor de poliție, declarațiile inculpaților.

Inculpații B.M. și C.V. au avut o

atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, în final recunoscând faptele

comise.

Inculpatul A.M. nu a recunoscut

infracțiunea reținută în sarcina sa, susținând că la momentul comiterii

acesteia se afla, în realitate, la Spitalul Buftea. Susținerile sale au fost

contrazise de declarațiile celorlalți coinculpați și ale martorilor C.M. și C.A.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 656 din 8 octombrie 2002, a respins ca

nefondate apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații A.M., B.M. și C.V. care au solicitat

admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

În ultimul cuvânt, recurentul

inculpat A.M. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

reținute în sarcina sa.

Examinând recursurile, Curtea

constată că acestea nu sunt întemeiate.

Instanța de judecată a reținut în

mod corect vinovăția inculpaților A.M., B.M. și C.V. pe baza unui probatoriu

concludent, analizat și interpretat în mod judicios.

Participarea inculpatului A.M. la

săvârșirea infracțiunii de sustragere în mod repetat de produse petroliere este

pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, din coroborarea

declarațiilor inculpaților B.M. și C.V. cu declarațiile martorilor C.M. și C.A.

și rapoartele lucrătorilor de poliție prezenți la eveniment și care l-au

recunoscut, rezultând în mod indubitabil acest lucru.

Cât privește motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că nici

acesta nu este fondat.

Individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților A.M., B.M. și C.V. s-a făcut cu respectarea și punerea în valoare a

criteriilor prevăzute de articolul 72 C. pen.

Instanța de judecată a apreciat în

mod just asupra pericolului social concret al infracțiunii săvârșite, a

caracterului organizat de comitere a acesteia, a împrejurărilor în care s-a

produs sustragerea de produse petroliere (noaptea, de un grup de persoane), a

valorii prejudiciului cauzat.

Totodată, instanța de judecată a

apreciat în mod diferențiat cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, în

funcție și de existența antecedentelor penale, ceea ce a atras aplicarea unor

pedepse mai mari în cazul inculpaților B.M. și C.V.

Curtea constată că prin modul de

individualizare a pedepselor aplicate celor trei recurenți-inculpați, instanța

de judecată a respectat spiritul articolului 52 C. pen., făcând din sancțiunile

aplicate mijloace de constrângere și reeducare a acestora.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursurile inculpaților A.M., B.M. și C.V. ca nefondate.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepselor aplicate, pentru recurenții inculpați A.M. și C.V.

de la 18 iulie 2001, la zi, iar pentru B.M. de la 19 iulie 2001, la zi.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.M., B.M. și C.V. împotriva deciziei penale nr. 656/ A

din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpaților A.M. și C.V. de la 18 iulie 2001 și de la

19 iulie 2001, pentru inculpatul B.M. până la 19 februarie 2003.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

februarie 2003.