ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2484/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 360 din 23 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: - R.B. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209, lit. a), g) și i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 5 ani. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 3 august 2000, până la 21 decembrie 2000. - C.G. la 4 luni și 18 zile închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen. S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa prin arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la 21 decembrie 2000. S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin restituire. A reținut instanța că cei doi inculpați, împreună cu mai multe persoane, în ziua de 2 august 2000, au pătruns prin efracție, noaptea la sediul S.C. R. S.R.L. de unde au sustras bunuri în valoare de 52.095.813 lei. La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere că prejudiciul a fost recuperat, inculpatul R.B. nu este cunoscut cu antecedente penale și sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la C.G. care este recidivist, având în vedere vârsta inculpatului, poziția procesuală avută de sinceritate, s-a apreciat că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.B. și C.G. Parchetul a criticat sentința cu privire la individualizarea pedepselor solicitând înlăturarea suspendării condiționate pentru R.B. și a circumstanțelor atenuante pentru C.G. Pentru acest din urmă inculpat a solicitat a se reține recidiva postexecutorie. Sentința a mai fost criticată cu privire la omisiunea cnfiscării bunurilor care au servit la săvârșirea infracțiunii. Inculpatul R.B. a solicitat achitarea, întrucât nu a participat la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de parchet și inculpați. A desființat în parte sentința și rejudecând a dispus înlăturarea aplicării art. 81, 82, 83 C. pen., pentru inculpatul R.B., stabilind să execute pedeapsa în detenție. A schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.G. și în baza art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare. A dispus confiscarea de la inculpatul R.B. a unei șurubelnițe, un patent, a unei chei franceze și a unui dispozitiv teu și a restituit inculpatului un ruj și un ciorap. A restituit inculpatului C.G. un telefon mobil și un ciorap.

A motivat instanța de apel că prima instanță nu a dat semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare judiciare, când a reținut circumstanțe atenuante pentru C.G. și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru R.B. De asemenea, instanța trebuia să dispună confiscarea bunurilor, în conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., care au servit la săvârșirea infracțiunii, iar pentru celelalte bunuri ce au fost ridicate să dispună restituirea lor, în conformitate cu art. 169 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și cei doi inculpați. Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.G.

Inculpații R.B. și C.G. au solicitatcasarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Examinând recursurile declarate în cauză se constată următoarele: În raport de probatoriul administrat instanțele au stabilit corect situația de fapt, încadrările juridice date faptelor sunt legale, iar vinovăția inculpaților rezultă din actele dosarului. În raport de pericolul social al faptelor, de paguba mare cauzată părții vătămate, de împrejurarea că inculpatul C.G. este recidivist, față de o condamnare anterioară de 4 ani închisoare tot pentru furt calificat, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată la limita minimă a textului de lege incriminator, apare ca insuficientă. Sub acest aspect urmează a admite recursul declarat de parchet și a majora pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Recursurile declarate de inculpați prin care au solicitat menținerea pedepselor aplicate de prima instanță, nu pot fi primite, având în vedere periculozitatea faptei și datele ce caracterizează persoana fiecăruia. În conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, cu privire la inculpatul C.G., în sensul celor reținute. Recursurile declarate de cei doi inculpați urmează a fi respinse ca nefondate. Se va deduce pentru fiecare inculpat din pedepsele aplicate, reținerea și arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la punerea efectivă în libertate. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 733/ A din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.G. Casează decizia penală atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.G., pe care o majorează de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și R.B., împotriva aceleiași decizii penale. Deduce pentru ambii inculpați reținerea și arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la data punerii efective în libertate. Obligă pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul R.B. la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.