ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2484/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din 23

aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnați inculpații:

- R.B. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209, lit. a), g)

și i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută

de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 5 ani.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv de la 3 august 2000, până la 21 decembrie 2000.

- C.G. la 4 luni și 18 zile

închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g)

și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) și alin.

(3) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a

executat pedeapsa prin arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la 21

decembrie 2000.

S-a constatat că prejudiciul a fost

acoperit prin restituire.

A reținut instanța că cei doi

inculpați, împreună cu mai multe persoane, în ziua de 2 august 2000, au pătruns

prin efracție, noaptea la sediul S.C. R. S.R.L. de unde au sustras bunuri în

valoare de 52.095.813 lei.

La individualizarea pedepselor s-a

avut în vedere că prejudiciul a fost recuperat, inculpatul R.B. nu este

cunoscut cu antecedente penale și sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la C.G. care este

recidivist, având în vedere vârsta inculpatului, poziția procesuală avută de

sinceritate, s-a apreciat că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.B. și C.G.

Parchetul a criticat sentința cu

privire la individualizarea pedepselor solicitând înlăturarea suspendării

condiționate pentru R.B. și a circumstanțelor atenuante pentru C.G. Pentru

acest din urmă inculpat a solicitat a se reține recidiva postexecutorie.

Sentința a mai fost criticată cu privire la omisiunea cnfiscării bunurilor care

au servit la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul R.B. a solicitat

achitarea, întrucât nu a participat la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul C.G. a solicitat

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a admis apelurile declarate de parchet și inculpați.

A desființat în parte sentința și

rejudecând a dispus înlăturarea aplicării art. 81, 82, 83 C. pen., pentru

inculpatul R.B., stabilind să execute pedeapsa în detenție.

A schimbat încadrarea juridică

pentru inculpatul C.G. și în baza art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare.

A dispus confiscarea de la

inculpatul R.B. a unei șurubelnițe, un patent, a unei chei franceze și a unui

dispozitiv teu și a restituit inculpatului un ruj și un ciorap.

A restituit inculpatului C.G. un

telefon mobil și un ciorap.

A motivat instanța de apel că prima

instanță nu a dat semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare

judiciare, când a reținut circumstanțe atenuante pentru C.G. și a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru R.B.

De asemenea, instanța trebuia să

dispună confiscarea bunurilor, în conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen.,

care au servit la săvârșirea infracțiunii, iar pentru celelalte bunuri ce au

fost ridicate să dispună restituirea lor, în conformitate cu art. 169 C. proc.

pen.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și cei doi

inculpați.

Parchetul a criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

C.G.

Inculpații R.B. și C.G. au solicitatcasarea

deciziei și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Examinând recursurile declarate în

cauză se constată următoarele:

În raport de probatoriul administrat

instanțele au stabilit corect situația de fapt, încadrările juridice date

faptelor sunt legale, iar vinovăția inculpaților rezultă din actele dosarului.

În raport de pericolul social al

faptelor, de paguba mare cauzată părții vătămate, de împrejurarea că inculpatul

C.G. este recidivist, față de o condamnare anterioară de 4 ani închisoare tot

pentru furt calificat, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată la limita minimă

a textului de lege incriminator, apare ca insuficientă.

Sub acest aspect urmează a admite

recursul declarat de parchet și a majora pedeapsa aplicată acestui inculpat de

la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Recursurile declarate de inculpați

prin care au solicitat menținerea pedepselor aplicate de prima instanță, nu pot

fi primite, având în vedere periculozitatea faptei și datele ce caracterizează

persoana fiecăruia.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, cu

privire la inculpatul C.G., în sensul celor reținute.

Recursurile declarate de cei doi

inculpați urmează a fi respinse ca nefondate.

Se va deduce pentru fiecare inculpat

din pedepsele aplicate, reținerea și arestarea preventivă de la 3 august 2000,

până la punerea efectivă în libertate.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 733/

A din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul C.G.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.G., pe care o majorează de la 3

ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.G. și R.B., împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce pentru ambii inculpați

reținerea și arestarea preventivă de la 3 august 2000, până la data punerii

efective în libertate.

Obligă pe inculpatul C.G. la plata

sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul R.B. la plata

sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.