ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1284/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250 din 17 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4052/2003 a fost condamnat inculpatul B.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată I.M.S.; art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată D.G.; art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată V.G.; art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată I.C.; art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată I.A.;

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată M.N.; art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată N.A.; art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată B.A., faptă din septembrie 2001; art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată S.A.; art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată B.A., faptă din septembrie 2002. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea,

la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare. Pedeapsa de executat: 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 24 ianuarie 2003, la zi. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a luat act că părțile vătămate I.A., I.C., N.A., V.G., D.G., B.A., S.A., cât și partea vătămată M.N., nu au pretenții civile în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea civilă I.M.S.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 13.000 Euro și 3.200 lire englezești. Se menționează că dezbaterea în fond a apelurilor a avut loc în ședință secretă, la cererea părții vătămate I.M.S., făcută în condițiile art. 25 din Legea nr. 678/2001 în care se prevede că la judecarea acestor infracțiuni, la cererea părții vătămate, instanța poate declara ședința secretă. Cum în cauză figurează și două minore ca părți vătămate, instanța a declarat ședința secretă, având în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 678/2001 în care se arată că ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 13, nu sunt publice.

Pe baza probelor administrate în cauză prima instanță a reținut, în esență, că în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003 inculpatul B.I. zis „I.”, a racolat, recrutat și transportat un număr de 9 femei (pe B.A. de două ori) în diferite țări vestice, cu promisiunea mincinoasă că le va găsi de lucru, însă în realitate le-a vândut unor proxeneți care le-au obligat să se prostitueze. Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul. Parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, invocând gravitatea faptelor, periculozitatea sporită a autorului lor și faptul că în ultimul timp acest gen de infracțiuni constituie un fenomen cu grave urmări.

Inculpatul a cerut în principal achitarea, deoarece nu a comis faptele care i se pun în sarcină, acestea nu au fost dovedite. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei și înlăturarea stării de recidivă. Prin decizia penală nr. 378 din 30 septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul B.I., desființând în parte sentința atacată numai cu privire la reținerea greșită a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru cele 9 infracțiuni comise în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003, reținerea greșită a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 în ce privește partea vătămată I.C., cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile privind părțile vătămate I.M.S., I.A.

și S.A., pedeapsa rezultantă, precum și cu privire la obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 5.000.000 lei. A înlăturat prevederile art. 37 lit. b) C. pen., din încadrarea juridică a celor 9 infracțiuni prevăzută de Legea nr. 678/2001. A înlăturat aplicarea art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 din încadrarea juridică dată faptei comisă în dauna părții vătămate I.C. A majorat pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise în dauna părților vătămate S.A. și I.A. (minoră) de la câte 6 ani închisoare la câte 8 ani închisoare. A majorat de la 5 ani la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate I.M.S.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 10 pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, luând act că partea vătămată I.M.S. a renunțat la plata despăgubirilor civile. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Conform art. 381 C. proc. pen., a dedus detenția preventivă, în continuare, de la 17 iunie 2003 până la data de 30 septembrie 2003. A prelungit măsura arestării preventive de la 1 octombrie 2003 până la 30 octombrie 2003 inclusiv.

Prin recursul declarat de parchet și susținut oral de reprezentantul Ministerului Public s-a criticat decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Bacău ca fiind nelegală sub aspectul înlăturării stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în raport de infracțiunile comise de inculpat în perioada septembrie 2002 – ianuarie 2003. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 1269 din 9 iulie 1996 a Judecătoriei Onești care constituie primul termen al recidivei.

În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la data de 7 octombrie 1996 și liberat condiționat la data de 21 ianuarie 1997, având un rest de executat de 258 zile. Pedeapsa este considerată executată la data de 6 octombrie 1997, dată de la care curge termenul de 4 ani și 8 luni pentru reabilitarea judecătorească, prevăzută de art. 135 C. pen. și care s-a împlinit la data de 6 iunie 2002. Ulterior acestei condamnări, inculpatul a comis un număr de 10 infracțiuni, în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003, pentru care este judecat în prezenta cauză.

Infracțiunea de proxenetism săvârșită în septembrie 2001 se situează în cursul termenului de reabilitare, care se împlinea la 6 iunie 2002, așa încât cursul acestui termen de reabilitare s-a întrerupt, toate infracțiunile comise de inculpat, după infracțiunea din septembrie 2001, aflate în concurs, îndeplinesc condițiile stării de recidivă, fiecare dintre aceste infracțiuni constituind termenul secund al recidivei postexecutorii. În consecință, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. ultim C. pen., întrucât starea de recidivă exista la data comiterii infracțiunii care constituie al doilea termen al recidivei (septembrie 2001, în cauză) și nu la data condamnării inculpatului pentru această infracțiune.

Cu privire la recursul formulat de inculpat prin care se solicită restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale, apreciind că, în cauză, probatoriul administrat este insuficient pentru condamnarea inculpatului și nu s-a făcut dovada vinovăției lui, se constată următoarele: Din probele administrate în cauză, instanțele au reținut, în esență, că în perioada septembrie 2001 – ianuarie 2003, inculpatul a recrutat și transportat, prin înșelăciune, 9 femei în Italia, Suedia și Anglia, în scopul exploatării acestora, în sensul că le-a promis obținerea unor locuri de muncă, iar în realitate le-a vândut unor proxeneți în vederea practicării prostituției. Susținerile inculpatului, în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu sunt dovedite sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză și anume: declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor; adresa I.G.P.

București, din care rezultă că Interpol Praga solicită informații pentru identificarea cetățeanului român, zis „I.”, care este implicat în traficul de ființe umane; - adresele B.P., sucursala Onești, din care rezultă că inculpatul a primit sume în valută din străinătate; - adresa P.R., Biroul Juridic nr. 885; - declarațiile detectivului englez G.T.; - procesul-verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului; - declarațiile inculpatului. Așa încât, în cauză este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.

Față de aceste considerente, urmează a se admite recursul declarat de parchet, casându-se decizia recurată numai cu privire la greșita înlăturare a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru cele 9 infracțiuni comise de inculpatul B.I., începând din luna septembrie 2002. Se vor menține, sub acest aspect, dispozițiile sentinței penale nr. 250 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen., referitor la fiecare din cele 9 infracțiuni săvârșite în perioada sus-menționată. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 378 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, inculpatul B.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 24 ianuarie 2003 până la 4 martie 2004. Va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 378 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, privind pe intimatul inculpat B.I. Casează decizia recurată numai cu privire la greșita înlăturare a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru cele nouă infracțiuni comise de inculpatul B.I. începând din luna septembrie 2001. Menține, sub acest aspect, dispozițiile sentinței penale nr. 250 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen., referitor la fiecare din cele nouă infracțiuni săvârșite în perioada susmenționată. În rest, menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 378 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, inculpatul B.I.

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 ianuarie 2003 până la 4 martie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2004.