ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2118/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2118/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/

D din 20 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (3) și (4)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., în

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), (3)

și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință,

instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul O.ȘT. la câte 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea a trei infracțiuni, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind părțile vătămate F.M., V.M. și S.I.

Tribunalul l-a mai condamnat

pe inculpat, prin aceeași hotărâre, la câte 7 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea a cinci infracțiuni, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din

Legea nr. 678/2001, privind părțile vătămate P.R., A.G., C.G.R., H.A. și M.C.

Conform art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni,

dispunându-se în final ca inculpatul O.Șt. să execute pedeapsa rezultantă de 7

ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă a

acestuia de la 23 iulie 2003 la 16 octombrie 2003.

Instanța a luat act că cele

opt părți vătămate nu s-au constituit părți civile și l-a obligat pe inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 118 lit. b) C.

pen., coroborat cu art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpat

suma de 1.361.400.000 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor.

Inițial, prin rechizitoriu a

fost sesizat Tribunalul Botoșani care prin încheierea din 14 octombrie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 4034/2003, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul

Tribunalului Bacău deoarece prin încheierea nr. 4035 din 25 septembrie 2003,

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a dispus strămutarea la această

instanță.

Pentru a pronunța sentința

atacată, Tribunalul Bacău a reținut că inculpatul O.Șt., administrator la SC

E.C. SRL Bistrița, deține un motel în localitatea Crainimăț, comuna

Sieu-Măgheruș, jud. Bistrița Năsăud, cu program de alimentație publică și

streaptease.

În cursul anului 2002, în

baza unei înțelegeri dintre inculpat și V.E., pentru care s-a dispus

disjungerea cercetărilor deoarece este plecat în Germania, acesta s-a obligat

să-i racoleze tinere din județul Botoșani în schimbul a 100 dolari S.U.A.

pentru fiecare, tinere pe care ulterior O.Șt. le-a obligat să practice dansuri

erotice și prostituția, în perioada decembrie 2002 – iulie 2003.

Pentru serviciile prestate

tinerele nu primeau retribuție, dar inculpatul le asigura cazarea și o masă pe

zi.

În cursul lunii decembrie

2002, constată prima instanță, V.E. a recrutat și transportat la barul

inculpatului pe partea vătămată P.R., în vârstă de 16 ani, A.G., de 16 ani și o

altă tânără rămasă neidentificată pe numele de G., în luna martie 2003 pe

C.G.R., 16 ani, F.M., 18 ani și V.M., 20 ani, iar în luna iunie 2003, pe părțile

vătămate H.A., 16 ani și S.I., de 18 ani.

În cursul lunii iulie 2003,

a fost adusă, la barul inculpatului și minora M.C., în vârstă de 16 ani, de

către F.M., acest lucru fiindu-i condiționat de către inculpat pentru a o lăsa

să plece.

Din declarațiile părților

vătămate, rezultă că la sosirea în bar le erau reținute de către făptuitor,

actele de identitate după care le promitea că vor primi jumătate din sumele

obținute în urma practicării prostituției, iar ulterior, dacă se împotriveau,

prin exercitarea de violențe fizice erau obligate să rămână la motel, O.Șt.

realizând câștiguri considerabile de pe urma lor.

Instanța de fond a mai

reținut că părțile vătămate au întreținut relații intime cu câte 2-3 bărbați pe

zi și au obținut din practicarea prostituției următoarele sume de bani:

500.400.000 lei, C.G.R., 338.000.000, F.M., 8.000.000 lei V.M., 200.000.000

lei, A.G., 25.000.000 lei, H.A., 120.000.000 lei, V.M., 100.000.000 lei, P.R.,

70.000.000 lei, S.I., câștiguri care erau încasate, de fiecare dată de inculpatul

O.Șt.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia penală nr. 351 din 10 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Hotărârea sus-menționată a

fost recurată de inculpatul O.Șt. care invocând cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 4, pct. 17, pct. 17

1

și pct. 14 C. proc.

pen., a susținut, în esență următoarele:

- Ședințele de judecată din

zilele 14 august 2003 și 19 august 2003 la Tribunalul Botoșani au fost publice

și mai mult la ultimul termen au fost invitați ziariști de la cotidianul

Monitorul care a doua zi au publicat fragmente din declarațiile părților

vătămate, contrar dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001. La Tribunalul

Bacău au fost încălcate, de asemenea, aceste dispoziții deoarece părțile

vătămate au fost aduse de doi polițiști care au rămas în sala de ședință,

astfel că actele îndeplinite sunt nule de drept potrivit art. 197 alin. (2) C.

proc. pen.

- Hotărârile sunt contrare

legii, deoarece atât Tribunalul Bacău cât și Curtea au omis să deducă din

pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă, au fost încălcate

principiile procesului penal obținându-se probe prin constrângere, iar

urmărirea penală nu a fost efectuată, în exclusivitate de procuror, ci de

polițiști care au audiat părțile vătămate.

- Greșit s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 1.361.400.000 lei întrucât în cauză nu au

fost administrate probe din care să rezulte, cu certitudine, că această sumă de

fost dobândită prin săvârșirea infracțiunilor.

- Eronat s-a reținut

săvârșirea infracțiunilor în forma prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4)

din Legea nr. 678/2001, încadrarea corectă fiind cea prevăzută de art. 13 alin.

(1) din aceeași lege, deoarece părțile vătămate împliniseră vârsta de 15 ani și

nu s-a făcut dovada existenței vreunuia din actele care intră în conținutul

agravantei prevăzute de alin. (3).

- Pedepsele aplicate sunt

prea aspre față de gardul de pericol social al acestora și circumstanțele

personale ale inculpatului. Se solicită reducerea sancțiunilor aplicate și să

se dispună suspendarea condiționată a pedepsei rezultante aplicate.

Înalta Curte, verificând

hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în

raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.

Instanțele au reținut o

reală situație de fapt, în sensul că în perioada decembrie 2002 – iulie 2003,

inculpatul a cazat în motelul restaurant R.V. din localitatea Crainimăț,

județul Bistrița-Năsăud, un număr de 8 tinere din județul Botoșani, trei din

acestea fiind minore, și prin violență le-a obligat să practice prostituția,

obținând astfel importante sume de bani.

Primul motiv de recurs

referitor la publicitatea ședințelor de judecată este neîntemeiat.

Potrivit art. 24 din Legea

nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic

de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă, prevăzută la art.

18 nu sunt publice. La desfășurarea judecății pot asista părțile,

reprezentanții acestora, apărătorii, precum și alte persoane a căror prezență

este considerată necesară de către instanță.

Dacă nulitatea absolută

lovește judecarea unei cauze penale cu încălcarea publicității ședinței de

judecată, nu aceeași sancțiune penală se aplică atunci când, în loc de ședință

nepublică, judecata are loc în ședință publică, ceea ce implică o nulitate

relativă.

Or, invocarea în recurs a

producerii unei nulități relative în desfășurarea procesului penal trebuie

invocată de partea interesată, în termenul legal, dacă vătămarea pretinsă a

împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale recurentului și dacă

vătămarea nu a fost, eventual, înlăturată altfel, până la judecarea recursului.

Așadar, împrejurarea că, în

cauză, ședințele de judecată din 14 și 19 august 2003 au fost publice și că la

celelalte ședințe au fost prezenți, în sală, lucrători de poliție care le-au

adus pe părțile vătămată, nu poate să ducă la casarea hotărârii deoarece

nepublicitatea ședinței a fost prevăzută în interesul acestora, iar

inculpatului nu i s-a cauzat nici o vătămare.

Este neîntemeiată și critica

din recursul inculpatului în sensul că în cursul procesului i-au fost încălcate

drepturile procesuale.

Astfel, urmărirea penală a

fost efectuată de către procuror, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr.

678/2001.

Din actele dosarului rezultă

că organul de poliție a efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc.

pen., s-a sesizat din oficiu, a încheiat procesul-verbal din 23 iulie 2003 și

constatând că, potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2001, competența de efectuare

a urmăririi penale aparține procurorului prin referatul din aceeași dată a

declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

De asemenea, în cauză nu s-a

făcut dovada că au fost obținute probe prin constrângere exercitată asupra

părților vătămate și nici nu au fost depuse plângeri în acest sens.

În cursul procesului au fost

respectate toate dispozițiile legale, iar drepturile procesuale ale

inculpatului nu au fost încălcate.

Mai mult, prin decizia

penală nr. 791 din 16 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a

fost admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 14 octombrie

2003 a Tribunalului Botoșani, care a fost casată în parte și s-a dispus

revocarea arestării preventive și punerea în libertate a acestuia cu motivarea

că prima instanță nu mai era competentă să prelungească arestarea întrucât

Curtea Supremă de Justiție dispusese deja strămutarea cauzei.

Prin sentința atacată,

Tribunalul Bacău a computat corect, din pedeapsa aplicată inculpatului,

reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 23 iulie la 16 octombrie

2003, astfel că susținerea din recursul său, în sensul că nu a fost dedusă

această perioadă, este neîntemeiată.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia recurată, nu a mai computat detenția inculpatului întrucât în momentul

judecării apelului său, care a fost respins ca nefondat, acesta se afla în

stare de libertate.

În ceea ce privește motivul

de recurs privind încadrarea juridică a faptelor, se constată că și acesta nu

este întemeiat.

Corect instanțele au reținut

pentru un număr de cinci infracțiuni, calificarea juridică prevăzută de art. 13

alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, deoarece părțile vătămate P.R.,

A.G., C.G.R., H.A. și M.C., aveau vârste cuprinse între 15 și 18 ani, iar

exploatarea acestora s-a făcut prin amenințări și violențe fizice exercitate de

O.Șt. și bodyguarzii săi, pentru a le determine să practice prostituția.

Inculpatul O.Șt. a cunoscut

faptul că o parte din tinere erau minore, întrucât cu ocazia sosirii acestora

la motel, le întreba ce vârstă au, după care, le reținea actele de identitate.

Din probele administrate

rezultă că faptele inculpatului sunt dovedite cu prisosință, iar încadrările

juridice sunt legale.

De asemenea, pedepsele

aplicate au fost just individualizate, în raport cu toate criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., acordându-se semnificația cuvenită atât împrejurărilor care

evidențiază pericolul social al faptelor cât și datelor ce caracterizează

persoana făptuitorului.

Totodată, pedeapsa

rezultantă, de 7 ani și 6 luni închisoare, este de natură să asigure, conform

art. 52 C. pen., atât constrângerea și reeducarea inculpatului cât și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

La stabilirea modalității de

executare a pedepsei, instanțele au ținut seama, în mod corespunzător de

criteriile sus-menționate și au apreciat corect că se impune ca sancțiunea

aplicată să fie executată prin privare de libertate, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea

condiționată, astfel cum a solicitat inculpatul în recursul său.

Este neîntemeiat și motivul

de recurs prin care inculpatul a susținut că eronat s-a dispus confiscarea de

la el a sumei de 1.361.400.000 lei.

Art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în

urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în această lege ori cele care au

servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute

de art. 118 C. pen., sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite

de acel articol.

Potrivit art. 118 lit. d) C.

proc. pen., lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă

nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la

despăgubirea acesteia.

Termenul de „lucruri” folosit

în art. 118 C. pen., cuprinde și sumele de bani sau alte valori care,

îndeplinind condițiile prevăzute în acest text, pot fi confiscate.

Deoarece în speță, cele opt părți

vătămate nu s-au constituit părți civile, măsura de siguranță a confiscării speciale

a fost corect luată față de inculpat.

Este corect ca întreaga sumă

realizată de inculpatul O.Șt. să fie confiscată și să nu se deducă unele

cheltuieli făcute cu părțile vătămate, întrucât acestea au fost efectuate

pentru că tinerele participau la programul de la bar de unde se obțineau

venituri separate prin creșterea numărului de clienți, iar pe de altă parte nu

pot fi scăzute sume investite în activități ilegale.

La stabilirea cuantumului

sumei care a fost confiscată de la inculpat, instanțele au avut în vedere

perioada de timp în care cele opt părți vătămate au fost obligate să practice

prostituția, numărul de bărbați cu care întrețineau zilnic raporturi sexuale și

suma minimă care era încasată de la aceștia.

Așadar, suma de

1.361.400.000 lei pentru care s-a dispus confiscarea în folosul statului, este

o sumă rezonabilă care a fost corect stabilită de instanțe.

Întrucât criticile formulate

în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, va

respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.Șt. împotriva deciziei penale nr. 351 din 10

noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.