ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3215/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1299 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5982/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (4), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în ceea ce o privește pe inculpata Șt.F. și din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.F.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., a fost condamnată inculpata Șt.F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (4), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a mai fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

Potrivit art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei Șt.F., urmând să execute pedeapsa finală, de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția inculpatei Șt.F., de la 21 august 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a acesteia. În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. În baza art. 13 alin. (1), 2, 4, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.F., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. Conform art. 88 C. pen., a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, la data de 5 octombrie 2003. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare inculpat, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 3 august 2003, inculpatul C.F. a recrutat-o pe minora M.M., în vârstă de 14 ani și 5 luni, cu scopul exploatării acesteia în obligarea de a practica prostituția, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra.

În perioada 3 august 2003 – 9 august 2003, inculpata Șt.F. a găzduit-o pe minora M.M., în locuința sa și sub amenințare a obligat-o să se prostitueze pentru sume de bani pe care și le însușea. Astfel, la data de 11 august 2003, partea vătămată M.M., a sesizat organele de poliție despre faptul că, la 3 august 2003, în jurul orelor 18,00, a fost dusă de C.F. cu un taxi către locuința numitei Șt.F., din str. Anestinelor București. Pe drum, în taxi, C.F. i-a spus părții vătămate că „o va ajuta să facă bani și o va face femeie de produs”. Când a ajuns în locuința mai sus-amintită, M.M. a întâmpinat o atitudine agresivă din partea numiților Șt.F. și C.F., care „au încercat să o învețe să facă sex oral”.

A doua zi, în data de 4 august 2003, Șt.F. și C.F. au dus-o pe minora M.M. în zona Splaiul Unirii și, sub amenințare, au obligat-o să practice prostituția cu diferiți clienți, în mașinile acestora, după ce Șt.F. discuta cu clienții și primea sumele de bani de la aceștia. Șt.F. era cea care își însușea sumele de bani obținute de la clienții cu care M.M. întreținea relații sexuale, partea vătămată primea doar câte un pachet de țigări și mâncare, uneori. Din întregul material probator a rezultat că Șt.F. urma să-i remită numitului C.F., suma de 200 dolari S.U.A., pentru minora M.M., pentru că în data de 3 august 2003, Șt.F. nu a avut această sumă, înțelegerea între cei doi a fost ca în fiecare zi, C.F.

să primească de la sus-numita, suma de 200.000 lei, în vederea cumpărării părții vătămate. În final, Șt.F. nu i-a dat numitului C.F. nici un ban, iar atunci când acesta a venit după suma promisă, în data de 7 august 2003, minora a fost ascunsă de către Șt.F., în locuința numitei I.E. zisă „M.”. După discuțiile purtate cu C.F. și după ce i-a promis acestuia că îi va da banii ceruți în vederea cumpărării părții vătămate, numita Șt.F. a mers la „M.” pentru a o recupera pe M.M., minora a refuzat să se întoarcă în locuința inculpatei, fapt pentru care aceasta i-a dat o palmă peste față și sub amenințări a dus-o, din nou la adresa respectivă. Din declarațiile martorei I.E., zisă „M.”, a rezultat că Șt.F.

i-a propus și acesteia să o cumpere pentru suma de 200 dolari S.U.A. pe minora M.M., în vederea practicării prostituției, propunerea a fost respinsă de către martoră, întrucât aceasta nu avea suma pretinsă. Totodată, din materialul de urmărire penală, a rezultat că în perioada 3 august 2003 – 9 august 2003, minora M.M. a fost dusă de Șt.F. în zona Târgului Vitan, începând cu orele 11,00, și era obligată să întrețină relații sexuale cu mai mulți clienți de la care Șt.F. obținea sume cuprinse între 500.000 lei și 800.000 lei. Situația de fapt a rezultat din declarațiile martorului Șt.M., dată în faza de urmărire penală și cercetarea judecătorească și din declarațiile părții vătămate date în faza de urmărire penală.

Inculpata Șt.F. a recunoscut parțial infracțiunea reținută în sarcina sa, iar inculpatul C.F. a negat săvârșirea infracțiunii de proxenetism și trafic de persoane. Fapta inculpatului C.F., care la 3 august 2003, a recrutat-o pe minora M.M., în vârstă de 14 ani și 5 luni, cu scopul de a o vinde inculpatei Șt.F., în vederea exploatării minorei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia acest inculpat a fost condamnat la 8 ani închisoare. De asemenea, fapta aceluiași inculpat care a traficat-o pe minora M.M.

cu scopul de a practica prostituția și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat la 8 ani închisoare. Instanța de fond, la individualizarea pedepsei a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, modalitatea de operare, faptul că partea vătămată era minoră, împrejurarea că inculpatul este recidivist, nu are nici o ocupație și a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul C.F., în termen legal, a declarat apel, criticând sentința pronunțată de tribunal sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând faptul că din ansamblul probator administrat nu rezultă în mod cert vinovăția sa, motiv pentru care a solicitat achitarea.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 264/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a reținut în considerente că toate susținerile apelantului inculpat C.F. nu își găsesc nici un suport în materialul probator administrat în cauză, ci dimpotrivă, din lucrările dosarului rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la obligarea minorei M.M. de a practica prostituția. Inculpatul a formulat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând casarea ei și, pe fond, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât este nevinovat, tot dosarul, fiind în fapt rezultatul „răzbunării concubinei sale”. Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat și verificând-o, din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de organele de poliție, declarațiile părții vătămate M.M. rezultă cu certitudine că, în perioada 3 august - 9 august 2003, inculpații C.F. și Șt.F. au dus-o pe minoră în zona Splaiul Unirii și prin amenințări, au obligat-o să întrețină relații sexuale cu mai mulți clienți.

De asemenea, coroborând aceste declarații cu depozițiile martorilor I.E. zisă „M.” și ale lui Șt.M. reiese fără putință de tăgadă că inculpata Șt.F. i-a propus să o cumpere pe partea vătămată pentru suma de 200 dolari S.U.A., dar martora I.E. a refuzat neavând suma pretinsă. Mai mult, inculpata Șt.F. urma să-i remită recurentului C.F. suma de 200 dolari S.U.A. pentru minora M.M., iar pentru că în data de 3 august 2003 Șt.F. nu avut această sumă, înțelegerea între cei doi a fost ca, în fiecare zi, C.F. să primească suma de 200.000 lei de la sus-numita, în vederea cumpărării părții vătămate. Astfel, în cauză se remarcă în mod evident vinovăția inculpatului C.F. cu privire la faptele reținute în sarcină, respectiv recrutarea minorei M.M.

în scopul exploatării acesteia, precum și traficarea acesteia în scopul de a o sili să practice prostituția și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și, prin urmare, instanța de fond și apoi cea de control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului în concordanță cu întreg ansamblul material probator administrat, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă. Toate apărările formulate oral în susținerea recursului inculpatului nu-și găsesc nici un fundament în materialul probator administrat în cauză, astfel că nu pot fi reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție și deci hotărârile pronunțate anterior sunt temeinice și legale.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpatul C.F., ca nefondat, și-l va obliga pe acesta, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 264/ A din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2005.