ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4588/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 29

ianuarie 2004, a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 881/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., au fost respinse cererile

inculpaților, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, în art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., ca nefondate.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare.

S-a aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen.,

au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a redus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2003

la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași sentință, în baza art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. final C. pen.,

respectiv art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata M.D.E.

la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie 2003,

la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 14, raportat la art. 346

C. proc. pen., s-a luat act că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul P.D. cuțitul, corp delict.

A fost obligat fiecare inculpat la

câte 5.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul din analiza coroborată a întregului material probator administrat în

cauză a reținut următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 1 noiembrie 2002,

în jurul orei 19,30, P.D. însoțit de inculpata M.D.E. și alte două persoane

rămase neidentificate până în prezent, au intrat în incinta SC G. SRL.

Magazinul sus-menționat era compus

din două raioane, respectiv raionul de dulciuri și raionul de mezeluri, astfel

că la raionul de dulciuri vânzarea se efectua de partea vătămată, iar la

raionul de mezeluri vânzarea se realiza de martora A.D.

Este de precizat că încasările de pe

marfa vândută în ziua respectivă erau depozitate la raionul de dulciuri, într-o

cutie de carton, amplasată pe un raft al tejghelei. Deoarece tejgheaua

raionului de dulciuri avea pe partea din față geam, era posibil pentru oricine

să vadă cutia cu bani.

Astfel, în vederea aducerii la

îndeplinire a rezoluției infracționale, inculpatul P.D. și M.D.E. s-au deplasat

la raionul de dulciuri, de unde au cumpărat mai multe produse pe care le-au achitat,

în timp ce celelalte două persoane care le însoțeau s-au deplasat la raionul de

mezeluri unde, după îndelungi discuții cu martora A.D., au plecat fără să

cumpere nimic.

Cu privire la acestea, se cuvine

precizarea că cele două peroane care făceau parte din grupul infracțional și

care au rămas neidentificate până în prezent, trebuiau să acționeze în așa

manieră încât să distragă atenția martorei A.D., pentru ca aceasta să nu poată

interveni în stoparea activității infracționale desfășurate de cei doi

inculpați.

Punerea în executare a rezoluției infracționale

a fost stopată însă de repetatele intrări/ ieșiri în magazin ale unor clienți.

La un moment dat, în contextul în

care în magazin nu se mai aflau alte persoane în afara grupului infracțional

(patru persoane) și a celor două vânzătoare, cei doi inculpați au revenit în

fața raionului de dulciuri.

În atare circumstanțe, inculpatul P.D.

și-a desfăcut geaca arătându-i părții vătămate C.A. un cuțit, pus într-unul din

buzunarele laterale ale gecii și determinând-o astfel pe aceasta să îl lase să

se aplece peste tejgheaua raionului, pentru a sustrage cutia cu bani.

Potrivit materialului probator

administrat în cauză, în tot acest timp inculpata M.D.E. a stat lângă inculpat,

mascând cu corpul său activitatea de amenințare și sustragere de bunuri de

către inculpatul P.D.

Celelalte două persoane rămase

neidentificate până în prezent, pe parcursul desfășurării activității

infracționale au staționat la raionul de mezeluri, ținând-o de vorbă pe martora

A.D. și părăsind magazinul imediat după ieșirea celor doi inculpați și în lipsa

achiziționării vreunui produs alimentar.

Cu toate acestea, potrivit

dispozițiilor martorei A.D., aceasta l-a observat pe inculpatul P.D. care, în

timp ce se afla în fața raionului de dulciuri, își tot închidea și deschidea

geaca cu care era îmbrăcat, moment în care a observat în buzunarul gecii un

obiect strălucitor, fără a-și putea da seama ce este.

Apărarea inculpaților în sensul că

la săvârșirea faptei inculpata M.D.E., nu a avut cunoștință că inculpatul P.D. avea

un cuțit asupra sa, aceasta fiind mai departe de locul unde se afla concubinul

său, a fost respinsă ca nefondată, în raport de declarațiile părții vătămate C.A.

și a martorei A.D., din care rezultă că inculpata se afla lângă concubin atunci

când acesta a deschis/ închis de mai multe ori geaca cu care era îmbrăcat,

arătându-i celeilalte vânzătoare cuțitul pe care îl purta inculpatul P.D. în

buzunarul interior al gecii. Tot astfel a fost respinsă și apărarea

inculpatului P.D., în sensul că nu a făcut nici o amenințare la adresa părții

vătămate C.A., fapta sa fiind încadrată juridic greșit ca tâlhărie în loc de

furt calificat, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.,

având în vedere declarațiile părții vătămate C.A. și martorei A.D., din care

rezultă că inculpatul avea asupra sa un cuțit în buzunarul interior al gecii,

cu care era îmbrăcat și arătându-l spre intimidarea părții vătămate, cu scopul

de a-și ușura operațiunea de luare a banilor de sub tejghea.

Prin decizia nr. 275/ A din 14

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații M.D.E. și P.D.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că tribunalul a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., referitoare al aprecierea probelor, stabilind că fapta

inculpatului P.D., de a deposeda partea vătămată de o sumă de bani, prin

amenințare cu un cuțit, în timp ce coinculpata M.D.E. a mascat cu corpul său

acțiunea de amenințare și sustragere, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv

conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, sub forma autoratului

pentru inculpatul P.D. și sub forma complicității la aceeași infracțiune,

pentru inculpata M.D.E.

A mai reținut că din probele

administrate rezultă vinovăția ambilor inculpați aflați în înțelegere în

săvârșirea infracțiunii menționate, aceștia având reprezentarea urmărilor

faptelor comise, urmărind și acceptând producerea rezultatelor lor.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptelor, precum și

pentru individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.

În concret, s-a susținut că

încadrarea juridică dată faptelor este greșită, întrucât inculpatul P.D. a luat

banii fără să lovească sau să amenințe partea vătămată, astfel că încadrarea

juridică corectă este aceea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat

la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. și, respectiv, complicitate la această

infracțiune, pentru inculpata M.D.E. Pe de altă parte, în raport de

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de prejudiciul modic cauzat (de 6

milioane lei), precum și circumstanțele personale ale inculpaților se impune reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. și, pe cale de

consecință, reducerea pedepselor.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazurilor de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește primul motiv de

recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului, rezultă că cei doi

inculpați au acționat după un scenariu prestabilit, în colaborare și cu alți

doi făptuitori ce rămași neidentificați, în scopul distragerii atenției celei

de a doua vânzătoare și în vederea mascării activității infracționale de

deposedare efectivă, exercitată de către inculpatul P.D., prin interpunerea

coinculpatei M.D.E., între acesta și grupul format din făptuitori și cealaltă

vânzătoare. Constrângerea morală exercitată de inculpat asupra părții vătămate,

prin arătarea de mai multe ori a unui obiect ce era sau părea a fi un cuțit,

aflat în buzunarul interior al gecii, cu care era îmbrăcat, este de natură să

atragă încadrarea juridică de tâlhărie, prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., respectiv complicitate la

această infracțiune, iar nu aceea de furt calificat. Atitudinea oscilantă a

celor doi inculpați pe parcursul procesului penal, precum și declarația

notarială dată de partea vătămată în faza de cercetare judecătorească (prin

care aceasta încearcă să-și îndeplinească obligațiile procesuale, fără a veni

în fața instanței, omițând însă să arate dacă inculpatul avea sau nu un cuțit

asupra sa), nu sunt de natură să atragă schimbarea încadrării juridice, dată

faptelor în urma analizării întregului material probator aflat la dosarul

cauzei.

Nici critica referitoare la

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților de instanța de

fond și menținute de instanța de apel, nu este întemeiată, deoarece pedeapsa de

7 ani și 6 luni al pedepsei aplicată inculpatului P.D., este doar cu puțin

orientat peste minimul de 7 ani prevăzut de lege, pentru infracțiunea reținută

în sarcina acestuia, în condițiile în care este recidivist. Pe de altă parte,

în ceea ce privește pe inculpata M.D.E., pedeapsa aplicată a fost coborâtă cu 4

ani sub minimul special prevăzut de lege, dându-se eficiență dispozițiilor art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., iar o nouă reducere nu se justifică față de

poziția procesuală oscilantă a inculpatei și periculozitatea faptei.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare, care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile formulate de inculpați, ca nefondate.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenții, inculpați vor fi

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații P.D. și M.D.E., împotriva deciziei nr. 275/ A din 14

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Compută din pedepsele

aplicate ambilor inculpați durata reținerii și arestării preventive, pentru

inculpatul P.D. de la 27 ianuarie 2003 și pentru M.D.E. de la 28 ianuarie 2003,

la zi.

Obligă pe fiecare recurent

să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.