ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1396/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 188 din 16 septembrie 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.M., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),b C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză, sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 89 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bacău și sentința penală nr. 217 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamț.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 C. pen., art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului respectiv:

- 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în vara anului 2002, în dauna părților vătămate P.T. și C.G.;

- 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, comisă în dauna părții vătămate S.M.;

- 6 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 218 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamț;

- 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 89 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bacău, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată de la 8 octombrie 2002 la zi.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei la data confiscării pentru suma de 1.350 Euro.

S-a confiscat de la inculpat echivalentul în lei a sumei de 1.500 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea autoturismului marca Cielo ce a servit la comiterea infracțiunii potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 218/P/2002 a Tribunalului Neamț.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor emise în baza sentinței penale nr. 218/2002 a Tribunalului Neamț și nr. 89/2004 a Tribunalului Bacău și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

Inculpatul V.M. a fost obligat la 30 milioane lei daune morale către partea vătămată S.M.

S-a luat act că părțile vătămate P.T. și C.G. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a mai fost obligat la 15 milioane lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 1.200.000 lei onorarii apărători din oficiu, la instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut că, în cursul lunii iunie 2002, inculpatul V.M. s-a deplasatla domiciliul martorului S.I., propunându-i să-l ducă în Franța pe fiul acestuia, minorul S.M. în vârstă de 14 ani și jumătate, pentru a-i remedia handicapul la o clinică particulară. Minorul prezenta atrofii musculare gambiene cu reducerea mersului.

În prezența mai multor persoane, respectiv a martorilor L.G., L.I., S.U., a părții vătămate P.T. și partea vătămată S.M., precum și a membrilor familiei acestuia din urmă, inculpatul a susținut că are cunoștințe în cadrul C.R.I. și-l poate ajuta pe minor în sensul refacerii deficienței locomotorii.

Inculpatul a mai precizat că minorul va primi un ajutor social în cadrul clinicii respective, însă va trebui să renunțe la el pentru a-i restitui cheltuielile de deplasare și cele ocazionate de întocmirea formalităților de plecare (eliberarea pașaportului).

Prezent la această discuție, partea vătămată T.P., i-a arătat inculpatului că are la rândul său un handicap fizic, respectiv lipsa a trei degete de la mâna dreaptă și ar fi în aceste condiții interesat de un transplant.

Inculpatul le-a precizat celor prezenți că este „pocăit” și „vrea să le facă un bine” cu condiția să renunțe la ajutorul social pe care-l primește în străinătate.

Inculpatul a revenit a doua zi în Buzău și a mers împreună cu părțile vătămate S.M., P.T. și tatăl minorului, S.I. la I.P.J. Buzău – Serviciul Pașapoarte, unde a achitat taxele pentru eliberarea pașapoartelor în regim de urgență, înțelegându-se cu părțile vătămate să fie anunțat când sunt gata actele necesare pentru deplasarea în Franța.

În ziua de 25 iunie 2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu părțile vătămate și martorul S.I. la domiciliul său pentru a le arăta că este o persoană înstărită, are o familie închegată, oferindu-le mâncare și băutură. În aceeași zi, martorul S.I. a fost readus în Buzău. Deplasările s-au efectuat cu autoturismul Cielo, proprietatea inculpatului.

Anterior plecării, inculpatul a scris personal o declarație potrivit căreia, își lua angajamentul să-l aducă înapoi pe minorul S.M. în cel mult trei luni de zile. Acest înscris a fost semnat și de către martorii L.G. și L.I., care au fost prezenți la discuțiile purtate.

Anterior acestei date, 25 iunie 2002, inculpatul l-a dus în locuința sa din județul Ialomița, pe G.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău nu a efectuat urmărirea penală împotriva inculpatului și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (4) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată G.C., solicitând instanței extinderea procesului penal, potrivit art. 336 alin. (1) C. proc. pen.

Din declarațiile date de către G.C. pe parcursul cercetării judecătorești, a rezultat că acesta a fost contactat la locuința sa de către inculpatul V.M., în luna iunie 2004, propunându-i să meargă în Franța pentru a vinde ziare. Inculpatul a plătit și în această situație, taxele pentru eliberarea pașaportului și i-a precizat părții vătămate că va câștiga sume importante de bani din această activitate.

S-a mai reținut, pe parcursul cercetării judecătorești, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 335 alin. (1) C. proc. pen., sens în care a dispus, prin încheierea din 10 august 2004, extinderea acțiunii penale cu privire la alte acte materiale ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată C.G.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că partea vătămată G.C. a fost transportată în același timp cu partea vătămată S.M. și P.T., respectiv pe data de 25 iunie 2002, din județul Ialomița în municipiul Piatra Neamț și apoi cu un microbuz în Franța.

Deși le-a promis la plecarea din țară că vor merge la o clinică, respectiv să vândă ziare, inculpatul a dus cele trei părți vătămate la periferia orașului Lyon, le-a lăsat să doarmă într-o lizieră în apropierea pădurii, sub cerul liber, solicitându-le să cerșească pentru a face rost de bani.

Inculpatul le-a cerut acest lucru părților vătămate pentru a-și recupera cheltuielile pe care le-a făcut cu deplasarea, pretinzând că s-a închis clinica unde trebuia să fie tratați pentru afecțiunile pe care le prezentau.

Partea vătămată C.G. a susținut în declarațiile sale că a suferit un accident de muncă rămânând cu o infirmitate la mâna stângă, în sensul că i-a fost amputată o parte din braț.

Inculpatul ducea părțile vătămate cu o mașină în diferite localități din sudul Franței, în zona semafoarelor pentru a cerși.

Părțile vătămate P.T. și S.M. au declarat că inculpatul le solicita să poarte haine uzate, iar minorul pantaloni scurți pentru a stârni mila trecătorilor.

Pentru că partea vătămată P.T. a refuzat la scurt timp după sosirea în Franța să cerșească, inculpatul a lovit-o și a amenințat-o că o să-i dea foc. Banii pe care cele trei părți vătămate le obțineau în cursul zilei erau luați de către inculpat care le dădea să mănânce pâine, conserve și uneori salam.

Inculpatul realiza supravegherea părților vătămate, astfel că în cursul zilei trecea prin zonele unde aceștia cerșeau oferindu-le pentru a nu trezi bănuieli câte 5-10 cenți.

Având în vedere că P.T. refuza să cerșească și câștiga bani puțini, 20-30 Euro pe zi, solicitându-i inculpatului să-l lase să plece în România, acesta i-a luat pașaportul și a telefonat la familia părții vătămate, pretinzând suma de 25.000.000 lei pentru a-i permite înapoierea în țară, în felul acesta înțelegând să-și recupereze cheltuielile de deplasare în Franța.

Ulterior, inculpatul a solicitat suma de 50 milioane lei, pentru ambele părți vătămate, spunând că o va trimite la Buzău pe soția sa pentru a lua banii. Între timp, tatăl minorului S.M., martorul S.I. a anunțat organele de poliție, reclamând totodată fapta inculpatului.

Partea vătămată P.T. a reușit să scape de sub supravegherea inculpatului predându-se autorităților franceze.

La solicitarea minorului S.M. inculpatul a fost de acord să-l ducă la poliție convenind cu acesta să-l sune după ce va da declarații.

Cele două părți vătămate au fost conduse la Poliția din Metz la poliția din Lyon, audiate în prezența unui translator, apoi au rămas într-un azil până când au fost trimise în România cu avionul.

Partea vătămată G.C. a mai rămas potrivit susținerilor sale aproximativ 2 luni în Franța după plecarea celorlalte două părți vătămate și a inculpatului.

Acesta a precizat că nu cerșea în același loc cu celelalte două părți vătămate însă era vizitat în timpul zilei de către inculpat, care îi aducea mâncare, iar seara erau transportați împreună în apropierea pădurii sau la periferia localităților unde dormeau în cort sau în mașină. Obținea din cerșit zilnic 20-30 Euro. A mai precizat partea vătămată că a stat împreună cu inculpatul o săptămână și jumătate, timp în care a constatat că între acesta și P.T. a fost un conflict, însă nu a putut înțelege motivul, întrucât vorbea țigănește.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 480 din 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul apreciind că pedeapsa aplicată este just individualizată, sentința fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Decizia penală a fost atacată de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, modul și condițiile în care a fost săvârșită, circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că are antecedente penale, astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune.

Cum, nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 480 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 480 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 8 octombrie 2002 la 24 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.