ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1344 din 4

octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de inculpați având ca obiect schimbarea

încadrării juridice a faptelor săvârșite de aceștia din infracțiunea prevăzută

de art. 13 alin. (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de

art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13 pct. 2 și 3 din

Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul R.V., zis A., la pedeapsa de 7

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen. [(cu excepția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.)].

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

coroborat cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 i s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat timpul prevenției față de inculpat de la 14 octombrie 2004 la zi și

s-a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 13 pct. 2 și 3 din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., a

fost condamnată inculpata G.P., zisă P., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen. [(cu excepția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.)].

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

coroborat cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 i s-au interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

timpul prevenției față de inculpată de la 14 octombrie 2004 la zi și s-a

menținut starea de arest a acesteia.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care câte 40 lei, onorariu avocat oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 20 septembrie 2004,

numita M.P.C. a sesizat organele de cercetare penală că fiica sa M.M.E., în

vârstă de 14 ani, a dispărut de la domiciliu din data de 15 septembrie, când a

plecat la școală și nu s-a mai întors.

Ulterior, la 12 octombrie, tatăl

părții vătămate a relatat organelor de poliție faptul că, în seara zilei de 6

octombrie 2004, a fost anunțat telefonic de o persoană necunoscută că fiica sa

este „sechestrată și obligată să practice prostituția”, iar ulterior, la 11

noiembrie 2004, a fost contactat din nou, tot telefonic de un individ, ce a

fost identificat în persoana martorului P.A.C. și care i-a adus la cunoștință

că fiica sa este sechestrată într-un imobil situat pe str. Tudor Gociu și obligată

să practice prostituția.

Martorul P.A.C., fiind audiat, a

precizat că, în data de 11 octombrie 2004, s-a deplasat în zona Piața Reșița

pentru a căuta o prostituată, în vederea întreținerii de relații sexuale, loc

în care a fost acostat de către inculpatul R.V., ce i-a oferit o fată contra

sumei de 200.000 lei.

Inculpatul R.V., după ce martorul și-a

dat acordul, l-a condus cu autoturismul său la adresa din str. Gociu Tudor unde

i-a cerut să urce, după ce, în prealabil, vorbise jos cu o persoană de sex

feminin, care era la fereastră. În dreptul apartamentului anterior menționat a

fost primit de partea vătămată M.M.E., căreia i-a achitat suma de 200.000 lei,

bani pe care aceasta i-a înmânat altei femei, ale cărei semnalmente nu au fost

reținute de martor, astfel că acesta nu a putut efectua o recunoaștere din

grup. După plată, cei doi au întreținut relații sexuale în toaleta aflată la

parter și, întrucât aceasta era foarte speriată, martorul a dorit să afle care

este motivul temerilor acesteia și pentru a o lăsa să-i povestească ce s-a

întâmplat, a mai achitat suma de 200.000 lei, fără însă să mai întrețină

relații sexuale.

Partea vătămată M.M.E. i-a comunicat

faptul că este sechestrată de inculpatul R.V., zis A. și de către inculpata G.P.,

zisă P. și obligată să se prostitueze. De asemenea, i-a înmânat martorului

numărul de telefon al familiei sale, cu rugămintea de a-i încunoștiința.

Martorul P.A.C. a anunțat familia

părții vătămate, care ulterior a sesizat organele de poliție, fiind astfel

identificată adresa la care partea vătămată M.M.E. era sechestrată.

În baza autorizației de percheziție nr.

257 din 13 octombrie emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, la

adresa din str. Gociu Tudor au fost găsiți inculpații R.V. și G.P. precum și

partea vătămată M.M.E.

Cu ocazia audierii, partea vătămată

M.M.E. a declarat că inculpații R.V. și G.P. au sechestrat-o în locuința unde

au găsit-o organele de poliție și au forțat-o să practice prostituția în

folosul lor, cu clienții pe care îi aduceau aceștia.

Sentința sus-menționată a fost

apelată de inculpații G.P. și R.V., care au solicitat redozarea pedepselor ce

le-au fost aplicate de instanța de fond, apreciindu-le ca fiind prea mari în

raport de circumstanțele personale ale lor.

Prin decizia penală nr. 912/ A din

24 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați,

a dedus prevenția inculpaților de la 14 octombrie 2004 la zi, menținându-le

starea de arest preventiv și, totodată, i-a obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 RON pe G.P. și, respectiv în sumă de 100

RON pe R.V.

Fiind nemulțumiți de soluția

pronunțată, inculpații în termen legal, au declarat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate și au invocat drept motive de casare dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpata G.P., și, respectiv

dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., inculpatul R.V.

Au solicitat admiterea recursurilor,

casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, în rejudecare, redozarea pedepselor

prin reducerea cuantumului acestora sub limita deja stabilită de instanțele anterioare.

Apărătorul recurentului inculpat R.V. a solicitat, în principal, în temeiul art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în

sarcina acestuia din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. De

asemenea, făcând referire la fapta prevăzută de art. 189 C. pen., apărătorul

recurentului inculpatul a apreciat că aceasta nu există, motiv pentru care a

solicitat achitarea acestuia in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut, în mod corect

situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste

aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia

încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, atât instanța de fond

cât și instanța de control judiciar au efectuat o justă individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul naturii și al cuantumului

acesteia, dar și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Se constată că în speță sunt

întrunite elementele constitutive a le infracțiunii de sechestrare de persoane

și trafic de minori, faptă prevăzută de dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001, iar nu cea pretinsă de apărarea recurentului inculpat

și descrisă la art. 329 alin. (2) C. pen., întrucât minora a fost sechestrată

de inculpați în apartamentul în care a fost depistată de organele de poliție,

urmare a conducerii în teritoriu de către martorul P.A.C. și, totodată,

obligată să întrețină raporturi sexuale fie cu clienții care erau aduși în

apartament, fie în alte locații, unde era însoțită și așteptată de inculpatul

R.V.

Potrivit susținerilor recurentului

inculpat R.V., partea vătămată, după aspectul fizic, nu părea a fi minoră, însă

în pofida declarațiilor sale nesincere, este exclus ca semnalmentele acesteia

să nu corespundă unei adolescente de aproximativ 14 ani, fapt confirmat de

declarația martorului P.A.C. „o tânără în vârstă de aproximativ 15 –16 ani,

înălțime de 1,60 cm, constituție corpolentă.”

Cu privire la motivul de recurs ce

vizează reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte

apreciază că nu poate fi primit deoarece infracțiunile deduse judecății prezintă

un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante

valori ocrotite de legea penală: libertatea individului și dreptul la

libertatea sexuală.

Simplul fapt că ambii inculpați,

înainte de comiterea faptei au avut o buna comportare în societate și nu au mai

săvârșit fapte penale, așa cum s-a susținut în fața instanțelor anterioare, nu

este suficient pentru recunoașterea circumstanței prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen.

Se constată că pedepsele aplicate

inculpaților sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ prevăzut de

dispozițiile art. 52 C. pen., instanțele anterioare procedând în mod corect

atunci când au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și au

acordat deja eficiență prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât

inculpații aveau în îngrijire un copil minor, rezultat din relația de

concubinaj.

Față de cele mai sus-menționate,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin 1 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații R.V. și G.P.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive

de la 14 octombrie 2004 la 27 martie 2006.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C.

proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare și

a cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.P. și R.V. împotriva deciziei penale nr. 912/ A din

24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților G.P. și R.V., perioada reținerii și arestării preventive de al 14

octombrie 2004 la 27 martie 2006.

Obligă recurenta inculpată G.P. la

plata sumei de 270 RON (2.700.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, sumele de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată și de 50 RON (500.000

lei  reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata

parte vătămată M.M.E., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat R.V. la

plata sumei de 170 RON (1.700.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 50 RON (500.000 lei) reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.M.E., se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

martie 2006.