ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1344 din 4 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpați având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de aceștia din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. În baza art. 13 pct. 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul R.V., zis A., la pedeapsa de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. [(cu excepția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.)]. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat timpul prevenției față de inculpat de la 14 octombrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 13 pct. 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.P., zisă P., la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. [(cu excepția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.)]. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus timpul prevenției față de inculpată de la 14 octombrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a acesteia.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 40 lei, onorariu avocat oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 20 septembrie 2004, numita M.P.C. a sesizat organele de cercetare penală că fiica sa M.M.E., în vârstă de 14 ani, a dispărut de la domiciliu din data de 15 septembrie, când a plecat la școală și nu s-a mai întors. Ulterior, la 12 octombrie, tatăl părții vătămate a relatat organelor de poliție faptul că, în seara zilei de 6 octombrie 2004, a fost anunțat telefonic de o persoană necunoscută că fiica sa este „sechestrată și obligată să practice prostituția”, iar ulterior, la 11 noiembrie 2004, a fost contactat din nou, tot telefonic de un individ, ce a fost identificat în persoana martorului P.A.C.

și care i-a adus la cunoștință că fiica sa este sechestrată într-un imobil situat pe str. Tudor Gociu și obligată să practice prostituția. Martorul P.A.C., fiind audiat, a precizat că, în data de 11 octombrie 2004, s-a deplasat în zona Piața Reșița pentru a căuta o prostituată, în vederea întreținerii de relații sexuale, loc în care a fost acostat de către inculpatul R.V., ce i-a oferit o fată contra sumei de 200.000 lei. Inculpatul R.V., după ce martorul și-a dat acordul, l-a condus cu autoturismul său la adresa din str. Gociu Tudor unde i-a cerut să urce, după ce, în prealabil, vorbise jos cu o persoană de sex feminin, care era la fereastră. În dreptul apartamentului anterior menționat a fost primit de partea vătămată M.M.E., căreia i-a achitat suma de 200.000 lei, bani pe care aceasta i-a înmânat altei femei, ale cărei semnalmente nu au fost reținute de martor, astfel că acesta nu a putut efectua o recunoaștere din grup.

După plată, cei doi au întreținut relații sexuale în toaleta aflată la parter și, întrucât aceasta era foarte speriată, martorul a dorit să afle care este motivul temerilor acesteia și pentru a o lăsa să-i povestească ce s-a întâmplat, a mai achitat suma de 200.000 lei, fără însă să mai întrețină relații sexuale. Partea vătămată M.M.E. i-a comunicat faptul că este sechestrată de inculpatul R.V., zis A. și de către inculpata G.P., zisă P. și obligată să se prostitueze. De asemenea, i-a înmânat martorului numărul de telefon al familiei sale, cu rugămintea de a-i încunoștiința. Martorul P.A.C. a anunțat familia părții vătămate, care ulterior a sesizat organele de poliție, fiind astfel identificată adresa la care partea vătămată M.M.E.

era sechestrată. În baza autorizației de percheziție nr. 257 din 13 octombrie emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, la adresa din str. Gociu Tudor au fost găsiți inculpații R.V. și G.P. precum și partea vătămată M.M.E. Cu ocazia audierii, partea vătămată M.M.E. a declarat că inculpații R.V. și G.P. au sechestrat-o în locuința unde au găsit-o organele de poliție și au forțat-o să practice prostituția în folosul lor, cu clienții pe care îi aduceau aceștia. Sentința sus-menționată a fost apelată de inculpații G.P. și R.V., care au solicitat redozarea pedepselor ce le-au fost aplicate de instanța de fond, apreciindu-le ca fiind prea mari în raport de circumstanțele personale ale lor.

Prin decizia penală nr. 912/ A din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, a dedus prevenția inculpaților de la 14 octombrie 2004 la zi, menținându-le starea de arest preventiv și, totodată, i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON pe G.P. și, respectiv în sumă de 100 RON pe R.V. Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, inculpații în termen legal, au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și au invocat drept motive de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpata G.P., și, respectiv dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., inculpatul R.V. Au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, în rejudecare, redozarea pedepselor prin reducerea cuantumului acestora sub limita deja stabilită de instanțele anterioare. Apărătorul recurentului inculpat R.V. a solicitat, în principal, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. De asemenea, făcând referire la fapta prevăzută de art. 189 C. pen., apărătorul recurentului inculpatul a apreciat că aceasta nu există, motiv pentru care a solicitat achitarea acestuia in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut, în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar au efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, dar și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Se constată că în speță sunt întrunite elementele constitutive a le infracțiunii de sechestrare de persoane și trafic de minori, faptă prevăzută de dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iar nu cea pretinsă de apărarea recurentului inculpat și descrisă la art. 329 alin. (2) C. pen., întrucât minora a fost sechestrată de inculpați în apartamentul în care a fost depistată de organele de poliție, urmare a conducerii în teritoriu de către martorul P.A.C. și, totodată, obligată să întrețină raporturi sexuale fie cu clienții care erau aduși în apartament, fie în alte locații, unde era însoțită și așteptată de inculpatul R.V. Potrivit susținerilor recurentului inculpat R.V., partea vătămată, după aspectul fizic, nu părea a fi minoră, însă în pofida declarațiilor sale nesincere, este exclus ca semnalmentele acesteia să nu corespundă unei adolescente de aproximativ 14 ani, fapt confirmat de declarația martorului P.A.C.

„o tânără în vârstă de aproximativ 15 –16 ani, înălțime de 1,60 cm, constituție corpolentă.” Cu privire la motivul de recurs ce vizează reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit deoarece infracțiunile deduse judecății prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante valori ocrotite de legea penală: libertatea individului și dreptul la libertatea sexuală. Simplul fapt că ambii inculpați, înainte de comiterea faptei au avut o buna comportare în societate și nu au mai săvârșit fapte penale, așa cum s-a susținut în fața instanțelor anterioare, nu este suficient pentru recunoașterea circumstanței prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Se constată că pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., instanțele anterioare procedând în mod corect atunci când au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și au acordat deja eficiență prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât inculpații aveau în îngrijire un copil minor, rezultat din relația de concubinaj. Față de cele mai sus-menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.V. și G.P. Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la 27 martie 2006. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare și a cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.P. și R.V. împotriva deciziei penale nr. 912/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.P. și R.V., perioada reținerii și arestării preventive de al 14 octombrie 2004 la 27 martie 2006. Obligă recurenta inculpată G.P. la plata sumei de 270 RON (2.700.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată și de 50 RON (500.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.M.E., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat R.V. la plata sumei de 170 RON (1.700.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 50 RON (500.000 lei) reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.M.E., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2006.