ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5692/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5692/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de
față;
În baza lucrărilor de
la dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 88 din 2 martie 2006, Tribunalul Mehedinți i-a condamnat
pe inculpații:
P.D.M., la pedeapsa de 3
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,
cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-a
aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2
ani.
În baza art. 13 alin. (1)
din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art.
76 lit. b) din același cod, inculpatul P.D.M. a mai fost condamnat, la
pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în
pedeapsa cea mai grea, inculpatul P.D.M. urmând a executa pedeapsa de 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen.
S.M., la pedeapsa de 2
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.
74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării
juridice din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În temeiul art. 65 C. pen.,
a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
A fost menținută
starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada
reținerii și arestării preventive cu începere de la 16
septembrie 2005, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit.
a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat
inculpatul S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din
Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., iar pe
inculpatul P.D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din
Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
Sub aspectul laturii civile
s-a luat act că părțile vătămate B.A.N., B.M.V. și
I.M.V., nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut, în
esență, următoarea situație de fapt:
Inculpații P.D.M.
și S.M. au lucrat în anul 2004 în Germania, localitatea Langemberg, în
clubul R., proprietatea cetățeanului german B.D., ajutat de B.L.
Acest club, potrivit informațiilor de pe INTERNET, oferea clienților
pentru suma de 90 Euro contact sexual cu femeile din locație. În acest
club, inculpatul P.D.M. lucra ca barman, iar inculpatul S.M.
desfășura activități gospodărești.
În primăvara anului
2004, partea vătămată I.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.M.
care i-a propus să meargă în Germania, la clubul unde lucra el,
pentru a fi „damă de companie”, inculpatul promițându-i că va
câștiga bine. Partea vătămată a fost de acord, în sensul
că va purta numai conversații cu clienții. Partea
vătămată avea pașaport, a ieșit din țară
însoțită de inculpatul P.D.M., cu autoturismul condus de B.F.C.
Transportul până în Germania a costat 250 Euro și a fost suportat de
patronul clubului, sumă ce a fost restituită din banii încasați.
Ajunsă în localitatea
Langemberg, partea vătămată a aflat că în realitate va
practica prostituția, iar din banii ce se încasau de la clienți
primea suma de 250 Euro săptămânal.
În vara anului 2004, partea
vătămată B.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.M. și cu B.L.,
cei trei convenind ca partea vătămată să se deplaseze în
Germania pentru a lucra. Transportul a fost efectuat cu un autoturism condus de
B.F.C., fiind suportat de B.L., partea vătămată fiind
însoțită de inculpatul P.D.M.
S-a mai reținut că
partea vătămată știa că urma să
întrețină relații intime cu bărbați, însă dat
fiind faptul că era minoră, consimțământul acesteia nu era
valabil conform art. 16 din Legea nr. 678/2001.
În primăvara anului
2005, partea vătămată B.A.N. l-a rugat pe inculpatul S.M.
să o ajute să-și găsească de lucru în Germania.
Inculpatul a fost de acord și i-a dat numărul de telefon al L.B.,
acesta spunându-i că va lucra la bar ca ospătar. Întrucât partea
vătămată nu avea pașaport și bani, inculpatul a
împrumutat-o cu 20 Euro pentru obținerea documentelor, bani pe care
ulterior i-a restituit.
Transportul până în
Germania s-a efectuat cu autoturismul condus de B.F., contravaloarea
deplasării fiind suportată de B.L. Când a ajuns la destinație,
respectiv la clubul R. din Langemberg, partea vătămată a
înțeles că urma să practice prostituția și a
intenționat să revină în țară, însă B.L. i-a
cerut să-i restituie banii pentru transport, astfel că a fost nevoită
să rămână la club.
S-a mai reținut că
părțile vătămate nu aveau libertate de mișcare, erau
însoțite de unul din cei doi patroni când părăseau clubul
și deseori erau maltratate de patroana B.L.
Cu privire la
infracțiunea de proxenetism, reținută în sarcina celor doi
inculpați prin rechizitoriu, instanța de fond a motivat că
această infracțiune constituie legea generală în raport cu
reglementarea din Legea nr. 678/2001, care are caracter special, iar
această din urmă dispoziție are caracter derogator potrivit
principiului „specilia generalibus derogant”.
Nu s-a reținut
vinovăția celor doi inculpați nici pentru infracțiunea
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv
infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire sub
orice formă a unui grup infracțional organizat, deoarece, conform art.
2 lit. a) din Legea nr. 39/2004, prin grup infracțional organizat se
înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care
există pentru o perioadă și acționează în mod
coordonat în scopul comiterii uneia dintre infracțiunile grave
menționate de lege, în vederea obținerii direct sau indirect de
beneficii financiare sau materiale.
Or, în speță,
probele administrate și modul în care au acționat inculpații nu
conduc la concluzia că aceștia au aparținut unei structuri
organizate, ci dimpotrivă activitatea lor infracțională a avut
un caracter ocazional.
Situația de fapt
expusă a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor R.M., E.G.,
V.I., B.G., U.A., C.V., P.I., O.R., pe baza declarațiilor
părților vătămate, probe coroborate cu declarațiile
inculpaților.
Curtea de Apel Craiova, secția
minori și familie, prin decizia penală nr. 39 din 24 mai 2006, a
respins apelurile declarate de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul
Teritorial Mehedinți și inculpatul P.D.M.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și
inculpații P.D.M. și S.M.
Prin recursul parchetului se
critică hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și
netemeinicie sub următoarele motive:
Greșita încadrare
juridică a infracțiunii de trafic de persoane în art. 13 alin. (1)
din Legea nr. 678/2001, având-o ca victimă pe minora B.M.V., comisă
de inculpatul P.D.M.
Greșita schimbare a
încadrării juridice referitor la infracțiunea de trafic de persoane
comisă de inculpatul S.M., din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din
Legea nr. 678/2001 în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Greșita
reținere a dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C.
pen., cu privire la ambii inculpați.
Inculpatul P.D.M. a
solicitat prin recursul declarat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile
prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor
infracțiuni, iar în subsidiar a solicitat suspendarea executării sub
supraveghere a pedepsei, în temeiul art. 86
1
C. pen.
Inculpatul S.M. a învederat
că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor
reținute în sarcina sa, iar prin concluziile orale a criticat
hotărârile pronunțate numai pentru netemeinicie, solicitând reducerea
pedepsei aplicate și suspendarea ei sub supraveghere, conform art. 86
1
C. pen.
Cu privire la recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța de
fond, pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de
inculpatul S.M., din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001
în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a reținut că punerea
părții vătămate B.A.N. în legătură cu patroana
clubului din Germania, cunoscând profilul acelui club, constituie o activitate
de recrutare și trecând sub tăcere activitatea pe care urma să o
presteze a înșelat-o cu privire la scopul deplasării, finalitatea
fiind exploatarea victimei, activitate infracțională ce
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Potrivit art. 12 alin. (1)
din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane
recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane,
prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin
răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de
a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau
primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane,
în scopul exploatării acestei persoane.
Art. 12 alin. (2) lit. a)
din același act normativ, prevede varianta agravantă constând în
săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.
Or, din probele administrate
rezultă că inculpatul S.M. a recrutat-o pe partea
vătămată B.A.N., în scopul exploatării acesteia, cu
ajutorul învinuitei B.L., care a asigurat-o că va lucra la bar ca
ospătar, iar transportul părții vătămate în Germania,
la clubul R. s-a efectuat de învinuitul B.F.C., la solicitarea inculpatului
și a învinuite B.L., care, ulterior, a obligat-o să se prostitueze
(situație de fapt reținută și în considerentele
sentinței instanței de fond).
Modalitatea în care
inculpatul a acționat, împreună cu învinuiții B.L. și B.F.C.
se încadrează în varianta prevăzută de alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 678/2001, motiv pentru care greșit a fost schimbată
încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul S.M.
Ca atare, în baza art. 334 C.
proc. pen., se va schimba încadrarea juridică dată faptei, din art. 12
alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din
aceeași lege, cu menținerea circumstanțelor atenuante
reținute de instanța de fond și confirmate de instanța de
apel.
Referitor la inculpatul P.D.M.
se constată, de asemenea, că a fost stabilită o încadrare juridică
greșită.
Potrivit art. 317 C. proc.
pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana
arătată în actul de sesizare a instanței. Dacă în
rechizitoriu nu s-a menținut expres trimiterea în judecată a
inculpatului și în condițiile agravantelor unui text de lege, iar în
partea expozitivă a rechizitoriului fapta respectivă a fost precis
determinată, instanța de fond trebuia să se pronunțe
și cu privire la acestea, întrucât încadrarea juridică a faptelor
prin care s-a încălcat legea penală constituie un atribut al
instanței.
Inculpatul P.D.M. a fost
trimis în judecată, printre altele și pentru infracțiunea
prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
omițându-se a se face referire și la alin. (3) din același act
normativ.
Astfel, la racolarea minorei
B.M.V., inculpatul a fost ajutat de către învinuita B.L., care a venit în
România și a convins-o pe victimă, stabilind modalitățile
de transport ale acesteia în Germania.
În speță,
infracțiunea de trafic de persoane, sub aspectul elementului material al
laturii obiective, s-a realizat în două modalități, respectiv
racolarea și transportarea în scopul exploatării.
Cum la realizarea acestor
modalități alternative împreună cu inculpatul P.D.M. au
participat și alte persoane, respectiv învinuita B.L. și patronul
clubului R. din Langemberg, iar la transportare și învinuitul B.F.C., se
impunea să se rețină că inculpatul a comis
infracțiunea de trafic de persoane și în condițiile
circumstanței prevăzute de art. 13 alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001.
În consecință, în
baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică
dată acestei fapte, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin.
(1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 13
alin. (1) și (3) teza I din aceeași lege, text de lege în baza
căreia inculpatul P.D.M. va fi condamnat, cu reținerea
circumstanțelor atenuante stabilite de prima instanță și
menținute de instanța de apel.
Se va descontopi pedeapsa
rezultantă aplicată acestui inculpat, în pedepsele componente și
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va fi contopită
pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,
cu pedeapsa ce se va aplica pentru infracțiunea prevăzută de art.
13 alin. (1) și (3) teza I din aceeași lege, cu aplicarea art. 74 lit.
a) și art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., în final inculpatul P.D.M.
va executa pedeapsa cea mai grea.
În raport de considerentele
expuse recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
va fi admis în sensul celor mai sus arătate, respectiv numai cu privire la
greșita încadrare juridică a faptei comise de inculpatul P.D.M.
și la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de
inculpatul S.M.
Ultimul motiv de recurs
invocat de parchet, cel ce vizează greșita reținere a
circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați, urmează a fi
respins.
Așa cum rezultă
din probele administrate, inculpații nu au antecedente penale (pentru
condamnările anterioare ale inculpatului P.D.M. a intervenit reabilitarea
de drept) au o imagine favorabilă în comunitatea în care locuiesc, cu
familii întemeiate, împrejurări în raport de care, justificat, au fost
reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.
pen.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul S.M.
Potrivit art. 385
1
alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în
privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit
calea apelului. Acestea pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate
în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, doar dacă prin decizia
pronunțată a fost modificată soluția din sentință
și numai cu privire la această modificare.
Or, prin decizia
recurată a fost menținută în totalitate sentința primei
instanțe, respingându-se atât apelul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T.
Biroul Teritorial Mehedinți cât și apelul inculpatului P.D.M.
Ca atare, recursul declarat
de inculpatul S.M. va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la recursul
declarat de inculpatul P.D.M.
Examinând actele comise se constată că prima
instanță și cea de apel au stabilit în mod corect situația
de fapt și vinovăția inculpatului.
Probele dosarului au
confirmat că în vara anului 2004, inculpatul le-a recrutat pe
părțile vătămate I.M.V. și B.M.V. (minoră) le-a
asigurat transportul și le-a indus în eroare asupra activității
pe care urmau să o practice, în scopul exploatării acestora prin
încălcarea unor libertăți și drepturi fundamentale.
Din aceleași probe ale
dosarului a mai rezultat că ambele părți vătămate, în
momentul recrutării erau lipsite de venituri, inculpatul suportând
cheltuielile de transport, cheltuieli ce urmau să fie acoperite din banii
ce-i vor primi pentru munca prestată, nu aveau libertate de mișcare,
atunci când părăseau clubul erau însoțite de unul din cei doi
patroni.
În atare condiții, puse
în situația de a nu avea bani, aservite prin datorii, amenințate
și uneori agresate, părțile vătămate nu puteau decât
să urmeze conduita impusă de inculpat.
În consecință,
faptele imputate inculpatului, dovedite cu mijloacele de probă enumerate,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse
judecății, instanțele au pronunțat o soluție
legală și temeinică sub acest aspect, motiv pentru care recursul
declarat va fi respins, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
Se va computa din pedepsele
aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării
preventive de la 16 septembrie 2005 la zi, pentru ambii inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr.
39 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie,
privind pe inculpații P.D.M. și S.M.
Casează decizia
atacată și sentința penală nr. 88 din 2 martie 2006 a
Tribunalului Mehedinți numai cu privire la greșita încadrare
juridică a faptei comise de inculpatul P.D.M. și la greșita
schimbare a încadrării juridice a faptei comise de S.M.
Pentru inculpatul P.D.M.:
Înlătură aplicarea
art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopește pedeapsa
rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele
componente de:
- 3 ani închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a
din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.
pen. și, de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută
de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art.
76 lit. c) și art. 13 C. pen.
În baza art. 334 C. proc.
pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei, din
infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., în
infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și(3) teza I din
Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 13
C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.D.M. la
4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca
inculpatul P.D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen.
Pentru inculpatul S.M.
În baza art. 334 C. proc.
pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei, din
infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., în
infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.
pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul S.M. la 3
ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor pronunțate.
Deduce din pedepsele
aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 septembrie
2005 la 3 octombrie 2006, pentru inculpații P.D.M. și S.M.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24
mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie.
Obligă recurentul inculpat la
plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24
mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 octombrie 2006.