ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5692/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88 din 2 martie 2006, Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe inculpații: 1. P.D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod, inculpatul P.D.M. a mai fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul P.D.M. urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 2. S.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 16 septembrie 2005, la zi. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., iar pe inculpatul P.D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Sub aspectul laturii civile s-a luat act că părțile vătămate B.A.N., B.M.V. și I.M.V., nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpații P.D.M.

și S.M. au lucrat în anul 2004 în Germania, localitatea Langemberg, în clubul R., proprietatea cetățeanului german B.D., ajutat de B.L. Acest club, potrivit informațiilor de pe INTERNET, oferea clienților pentru suma de 90 Euro contact sexual cu femeile din locație. În acest club, inculpatul P.D.M. lucra ca barman, iar inculpatul S.M. desfășura activități gospodărești. În primăvara anului 2004, partea vătămată I.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.M. care i-a propus să meargă în Germania, la clubul unde lucra el, pentru a fi „damă de companie”, inculpatul promițându-i că va câștiga bine. Partea vătămată a fost de acord, în sensul că va purta numai conversații cu clienții. Partea vătămată avea pașaport, a ieșit din țară însoțită de inculpatul P.D.M., cu autoturismul condus de B.F.C.

Transportul până în Germania a costat 250 Euro și a fost suportat de patronul clubului, sumă ce a fost restituită din banii încasați. Ajunsă în localitatea Langemberg, partea vătămată a aflat că în realitate va practica prostituția, iar din banii ce se încasau de la clienți primea suma de 250 Euro săptămânal. În vara anului 2004, partea vătămată B.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.M. și cu B.L., cei trei convenind ca partea vătămată să se deplaseze în Germania pentru a lucra. Transportul a fost efectuat cu un autoturism condus de B.F.C., fiind suportat de B.L., partea vătămată fiind însoțită de inculpatul P.D.M. S-a mai reținut că partea vătămată știa că urma să întrețină relații intime cu bărbați, însă dat fiind faptul că era minoră, consimțământul acesteia nu era valabil conform art. 16 din Legea nr. 678/2001.

În primăvara anului 2005, partea vătămată B.A.N. l-a rugat pe inculpatul S.M. să o ajute să-și găsească de lucru în Germania. Inculpatul a fost de acord și i-a dat numărul de telefon al L.B., acesta spunându-i că va lucra la bar ca ospătar. Întrucât partea vătămată nu avea pașaport și bani, inculpatul a împrumutat-o cu 20 Euro pentru obținerea documentelor, bani pe care ulterior i-a restituit. Transportul până în Germania s-a efectuat cu autoturismul condus de B.F., contravaloarea deplasării fiind suportată de B.L. Când a ajuns la destinație, respectiv la clubul R. din Langemberg, partea vătămată a înțeles că urma să practice prostituția și a intenționat să revină în țară, însă B.L. i-a cerut să-i restituie banii pentru transport, astfel că a fost nevoită să rămână la club.

S-a mai reținut că părțile vătămate nu aveau libertate de mișcare, erau însoțite de unul din cei doi patroni când părăseau clubul și deseori erau maltratate de patroana B.L. Cu privire la infracțiunea de proxenetism, reținută în sarcina celor doi inculpați prin rechizitoriu, instanța de fond a motivat că această infracțiune constituie legea generală în raport cu reglementarea din Legea nr. 678/2001, care are caracter special, iar această din urmă dispoziție are caracter derogator potrivit principiului „specilia generalibus derogant”.

Nu s-a reținut vinovăția celor doi inculpați nici pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, deoarece, conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2004, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia dintre infracțiunile grave menționate de lege, în vederea obținerii direct sau indirect de beneficii financiare sau materiale. Or, în speță, probele administrate și modul în care au acționat inculpații nu conduc la concluzia că aceștia au aparținut unei structuri organizate, ci dimpotrivă activitatea lor infracțională a avut un caracter ocazional.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor R.M., E.G., V.I., B.G., U.A., C.V., P.I., O.R., pe baza declarațiilor părților vătămate, probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 39 din 24 mai 2006, a respins apelurile declarate de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinți și inculpatul P.D.M. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații P.D.M. și S.M. Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele motive: 1. Greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de persoane în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, având-o ca victimă pe minora B.M.V., comisă de inculpatul P.D.M.

2. Greșita schimbare a încadrării juridice referitor la infracțiunea de trafic de persoane comisă de inculpatul S.M., din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. 3. Greșita reținere a dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., cu privire la ambii inculpați. Inculpatul P.D.M. a solicitat prin recursul declarat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar în subsidiar a solicitat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, în temeiul art. 86 1 C. pen.

Inculpatul S.M. a învederat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar prin concluziile orale a criticat hotărârile pronunțate numai pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate și suspendarea ei sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța de fond, pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul S.M., din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a reținut că punerea părții vătămate B.A.N.

în legătură cu patroana clubului din Germania, cunoscând profilul acelui club, constituie o activitate de recrutare și trecând sub tăcere activitatea pe care urma să o presteze a înșelat-o cu privire la scopul deplasării, finalitatea fiind exploatarea victimei, activitate infracțională ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Art. 12 alin. (2) lit. a) din același act normativ, prevede varianta agravantă constând în săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Or, din probele administrate rezultă că inculpatul S.M. a recrutat-o pe partea vătămată B.A.N., în scopul exploatării acesteia, cu ajutorul învinuitei B.L., care a asigurat-o că va lucra la bar ca ospătar, iar transportul părții vătămate în Germania, la clubul R. s-a efectuat de învinuitul B.F.C., la solicitarea inculpatului și a învinuite B.L., care, ulterior, a obligat-o să se prostitueze (situație de fapt reținută și în considerentele sentinței instanței de fond). Modalitatea în care inculpatul a acționat, împreună cu învinuiții B.L. și B.F.C.

se încadrează în varianta prevăzută de alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul S.M. Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică dată faptei, din art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din aceeași lege, cu menținerea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond și confirmate de instanța de apel. Referitor la inculpatul P.D.M. se constată, de asemenea, că a fost stabilită o încadrare juridică greșită. Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.

Dacă în rechizitoriu nu s-a menținut expres trimiterea în judecată a inculpatului și în condițiile agravantelor unui text de lege, iar în partea expozitivă a rechizitoriului fapta respectivă a fost precis determinată, instanța de fond trebuia să se pronunțe și cu privire la acestea, întrucât încadrarea juridică a faptelor prin care s-a încălcat legea penală constituie un atribut al instanței. Inculpatul P.D.M. a fost trimis în judecată, printre altele și pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, omițându-se a se face referire și la alin. (3) din același act normativ. Astfel, la racolarea minorei B.M.V., inculpatul a fost ajutat de către învinuita B.L., care a venit în România și a convins-o pe victimă, stabilind modalitățile de transport ale acesteia în Germania.

În speță, infracțiunea de trafic de persoane, sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a realizat în două modalități, respectiv racolarea și transportarea în scopul exploatării. Cum la realizarea acestor modalități alternative împreună cu inculpatul P.D.M. au participat și alte persoane, respectiv învinuita B.L. și patronul clubului R. din Langemberg, iar la transportare și învinuitul B.F.C., se impunea să se rețină că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de persoane și în condițiile circumstanței prevăzute de art. 13 alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001. În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică dată acestei fapte, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din aceeași lege, text de lege în baza căreia inculpatul P.D.M.

va fi condamnat, cu reținerea circumstanțelor atenuante stabilite de prima instanță și menținute de instanța de apel. Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat, în pedepsele componente și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va fi contopită pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu pedeapsa ce se va aplica pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din aceeași lege, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., în final inculpatul P.D.M. va executa pedeapsa cea mai grea. În raport de considerentele expuse recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova va fi admis în sensul celor mai sus arătate, respectiv numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptei comise de inculpatul P.D.M.

și la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul S.M. Ultimul motiv de recurs invocat de parchet, cel ce vizează greșita reținere a circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați, urmează a fi respins. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpații nu au antecedente penale (pentru condamnările anterioare ale inculpatului P.D.M. a intervenit reabilitarea de drept) au o imagine favorabilă în comunitatea în care locuiesc, cu familii întemeiate, împrejurări în raport de care, justificat, au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Cu privire la recursul declarat de inculpatul S.M. Potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului.

Acestea pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, doar dacă prin decizia pronunțată a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. Or, prin decizia recurată a fost menținută în totalitate sentința primei instanțe, respingându-se atât apelul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Mehedinți cât și apelul inculpatului P.D.M. Ca atare, recursul declarat de inculpatul S.M. va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.D.M. Examinând actele comise se constată că prima instanță și cea de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Probele dosarului au confirmat că în vara anului 2004, inculpatul le-a recrutat pe părțile vătămate I.M.V. și B.M.V. (minoră) le-a asigurat transportul și le-a indus în eroare asupra activității pe care urmau să o practice, în scopul exploatării acestora prin încălcarea unor libertăți și drepturi fundamentale. Din aceleași probe ale dosarului a mai rezultat că ambele părți vătămate, în momentul recrutării erau lipsite de venituri, inculpatul suportând cheltuielile de transport, cheltuieli ce urmau să fie acoperite din banii ce-i vor primi pentru munca prestată, nu aveau libertate de mișcare, atunci când părăseau clubul erau însoțite de unul din cei doi patroni. În atare condiții, puse în situația de a nu avea bani, aservite prin datorii, amenințate și uneori agresate, părțile vătămate nu puteau decât să urmeze conduita impusă de inculpat.

În consecință, faptele imputate inculpatului, dovedite cu mijloacele de probă enumerate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății, instanțele au pronunțat o soluție legală și temeinică sub acest aspect, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 septembrie 2005 la zi, pentru ambii inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, privind pe inculpații P.D.M. și S.M. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 88 din 2 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptei comise de inculpatul P.D.M. și la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de S.M. Pentru inculpatul P.D.M.: Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

și, de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și(3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.D.M. la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pentru inculpatul S.M. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul S.M. la 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 septembrie 2005 la 3 octombrie 2006, pentru inculpații P.D.M. și S.M. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2006.