ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6577/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au dispus următoarele: În baza art. 333 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (3) lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.Z.L. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului sus-menționat perioada reținerii și arestării preventive, de la 23 noiembrie 2002 până la 15 aprilie 2003 și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., i-a condamnat pe inculpații R.A.C., B.L. și K.S. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. perioada reținerii și arestării preventive de la 23 noiembrie 2002 până la 15 aprilie 2003. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.C. perioada reținerii și arestării preventive de la 23 noiembrie 2002 și până la zi. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului K.S. perioada reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2002 și până la zi.

S-a constatat că inculpatul B.L. este arestat în altă cauză. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit cu 30 de zile perioada arestului preventiv, față de inculpații R.A.C. și K.S., de la 15 martie 2004 până la 13 aprilie 2004 inclusiv. În baza art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E.M.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-a admis acțiunea civilă a părții civile B.S. și a obligat inculpații D.Z.L., R.A.C., B.L. și K.S., în solidar cu părțile responsabile civilmente R.A. și R.E., B.I. și B.R., precum și K.I. la plata către partea civilă a sumei de 2.500.000 lei cu titlu de despăgubiri.

Au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata câte unei sume de 650.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, exceptându-l pe inculpatul E.M.C., care a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 2.100.000 lei, reprezentând onorarii avocațiale din oficiu, urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Mureș. Instanța de fond a stabilit că la data de 21 noiembrie 2002, în jurul orelor 20,00, cei patru inculpați însoțiți de minorul în vârstă de 12 ani G.A., au urmărit, acostat și atacat pe partea vătămată B.S., de la care prin violență au sustras suma de 1.800.000 lei.

Partea vătămată, în vârstă de 41 ani, a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale. S-a mai reținut că inculpatul E.M.C., a văzut cele întâmplate și a beneficiat de o parte din suma sustrasă. Stabilirea stării de fapt s-a datorat și recunoașterii fără reținere, a celor săvârșite, de către fiecare inculpat în parte. Instanța de fond a stabilit astfel că, inculpații D.Z.L., R.A.C., B.L. și K.S. au săvârșit infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul major D.Z.L. și cu aplicarea prevederilor art. 99 și urm. C. pen.

pentru cei trei inculpați minori. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul E.M.C. a săvârșit infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 99 și urm. C. pen. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a ținut cont de toate criteriile impuse de art. 72 C. pen., respectiv grad de pericol social concret, împrejurările specifice comiterii faptei, profilul socio-moral al fiecărui inculpat, agravantele și atenuantele legale, poziția procesuală adoptată, limitele de pedeapsă. Apelurile declarate de inculpații D.Z.L., R.A.C., B.L. și K.S., împotriva acestei sentințe, vizând numai greșita individualizare a pedepselor, au fost respinse ca nefondate, prin decizia penală nr. 122/ A din 6 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Inculpatul D.Z.L. a formulat recurs, în termen, criticând hotărârea atât cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei comise, cât și cu privire la cuantumul pedepsei, care a solicitat să fie redus. Recursul astfel formulat, vizând motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., este nefondat. Participarea inculpatului, în calitate de autor, la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, este pe deplin dovedită. El împreună cu ceilalți inculpați, a hotărât să sustragă banii pe care victima îi avea asupra sa. Profitând că aceasta se află în stare de ebrietate, l-a urmărit pe B.S., mergând în spatele său și după ce trei dintre inculpați l-au lovit, trântindu-l la pământ, călcându-l cu picioarele peste cap și mâini, inculpatul R.A.

i-a sustras banii din buzunar și i-a dat imediat inculpatului D.Z.L., care ulterior i-a împărțit cu toți inculpații. Atâta timp cât recurentul a hotărât împreună cu ceilalți să atace victima pentru a-i sustrage banii, hotărâre care a fost pusă în executare, a participat la sustragerea banilor, însușindu-și o parte din ei, faptul că nu a comis nici un act de violență împotriva victimei, nu poate determina schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de tăinuire. Tâlhăria este o infracțiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta principală, cât și actele de violență, care sunt componenta adiacentă. În speță, recurentul a participat la un proces execuțional unic, desfășurat în mod neîntrerupt și care a produs rezultatul, sustragerea bunurilor din posesia victimei.

Inculpații, mai puțin E.M.C., au participat la săvârșirea infracțiunii, unii comițând acte de violență prin care victima a fost pusă în imposibilitate de a se apăra, iar alții au sustras bunurile, astfel că toți sunt coautorii infracțiunii complexe de tâlhărie, întrucât fiecare a realizat a parte din latura obiectivă a infracțiunii. Fiecare inculpat și-a desfășurat activitatea infracțională în prezența celorlalți, cunoscând că sustragerea se înfăptuiește în condițiile săvârșirii actelor de violență asupra victimei. Cu privire la celălalt motiv de recurs, se constată că instanțele au avut în vedere, la stabilirea pedepselor toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Recurentul a mai fost condamnat, în perioada minorității, la mai multe pedepse pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, deci nu se află la prima faptă ilicită, iar pe parcursul procesului a adoptat o poziție de nesinceritate, retractând nejustificat declarațiile date în cursul urmăririi penale. Verificând hotărârea atacată și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Z.L. împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 6 august 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2004.