ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4854/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

10 august 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 2041/2005, s-a dispus, în baza art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de

arest a inculpaților M.M. și S.N.

S-a constatat că cererea

formulată de inculpatul S.N. de recuzare a completului de judecată nu se

încadrează în dispozițiile art. 51 și urm. C. proc. pen., fiind formulată după

închiderea dezbaterilor.

Împotriva acestei încheieri

de ședință au declarat, în termen legal, recurs inculpații M.M. și S.N., fără a

arăta în scris motivele.

Examinând recursurile

declarate prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art. 141

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților, ca nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza lucrărilor

dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005,

Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-i privește pe inculpații I.A.E.,

S.N., M.M., C.L., M.M., L.N., D.A., C.M.L., I.F., M.M.F., M.A.J., în sensul

înlăturării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea

143/2000, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.M., la 6 ani

închisoare.

Conform art. 83 C. pen., a

dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 100/2002 a Tribunalului București pe care o

cumulează cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul M.M. fiind condamnat la

pedeapsa finală de 8 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat printre alții pe

inculpatul S.N. la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, după executare.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus prevenția inculpatului de la 6 iunie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a acestui inculpat.

Sentința a fost apelată și

de inculpații M.M. și S.N. fiind menținută arestarea preventivă a acestora.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Totodată art. 160

b

C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat, stipulează că în

cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în

mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile

arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea săvârșită de inculpați este închisoarea mai

mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, precum și art. 148 lit. f) din același cod, chiar dacă sentința

pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpații fiind condamnați pedepse

finale de 8 ani închisoare și respectiv 7 ani închisoare pentru o infracțiune

de o gravitate ridicată.

De asemenea, verificarea

menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților M.M. și S.N. a fost

făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F.,

respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un

tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi

lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte

consideră că încheierea din 10 august 2005 a Curții de Apel București, secția I

penală, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, este

legală și temeinică.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M. și S.N. împotriva

încheierii din 10 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 2041/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.M. și S.N. împotriva încheierii din 10

august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

2041/2005.

Obligă recurenții inculpați

să plătească suma de câte 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.