ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în baza art. 300 2 și art. 160 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților E.N.E. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că inculpatul E.N.E. a fost reținut la 20 octombrie 2004 și arestat preventiv de Tribunalul București în 21 octombrie 2004, iar inculpatul S.F. a fost reținut la 10 noiembrie 2004 și arestat preventiv de Tribunalul București la 11 noiembrie 2004, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie.

Prin sentința penală nr. 722 din 31 mai 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul E.N.E. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, iar pe inculpatul S.F. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. Împotriva încheierii din 6 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs inculpații E.N.E. și S.F. solicitând, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate, apreciind că nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv. Examinând recursurile declarate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale în vigoare, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În acest sens, instanța de control judiciar investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 722 din 31 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, prin care aceștia au fost condamnați, a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea subzistă în continuare și impun menținerea privării de libertate, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu art. 148 și art. 300 2 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.F. și E.N.E. împotriva încheierii din 6 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2281/2005. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat (inculpatul E.N.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente E.M.), în sumă de câte 80 lei noi (câte 800.000 lei) din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 20 lei noi (câte 200.000 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2005.