ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iulie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

familie, în baza art. 300

2

și art. 160 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților E.N.E.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a constatat că inculpatul E.N.E. a fost reținut la 20 octombrie

2004 și arestat preventiv de Tribunalul București în 21 octombrie 2004, iar

inculpatul S.F. a fost reținut la 10 noiembrie 2004 și arestat preventiv de

Tribunalul București la 11 noiembrie 2004, fiind trimiși în judecată pentru

săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie.

Prin sentința penală nr. 722

din 31 mai 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul E.N.E. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, iar pe

inculpatul S.F. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

Împotriva încheierii din 6

iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs

inculpații E.N.E. și S.F. solicitând, atât personal, cât și prin apărătorul

desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în

libertate, apreciind că nu se mai justifică menținerea stării de arest

preventiv.

Examinând recursurile

declarate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale în vigoare, Înalta Curte constată că recursurile sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În acest sens, instanța de

control judiciar investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpați

împotriva sentinței penale nr. 722 din 31 iunie 2005 a Tribunalului București,

secția I penală, prin care aceștia au fost condamnați, a constatat în mod

corect că temeiurile care au determinat arestarea subzistă în continuare și

impun menținerea privării de libertate, astfel cum prevăd în mod expres

dispozițiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu art. 148 și

art. 300

2

C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o

hotărâre de condamnare.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor

fi respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați

recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații S.F. și E.N.E. împotriva

încheierii din 6 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2281/2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat (inculpatul E.N.E. în solidar cu

partea responsabilă civilmente E.M.), în sumă de câte 80 lei noi (câte 800.000

lei) din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

câte 20 lei noi (câte 200.000 lei), se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iulie 2005.