ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5403/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel București, examinând apelurile inculpaților din dosarul nr. 2827/M/2005 împotriva sentinței penale nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, a acordat termen la 28 septembrie 2005 și făcând aplicarea art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților B.V., D.S., C.Șt., S.S., B.I., M.P., S.M., P.G., M.F.P., P.A., C.I.E., S.A., U.C., S.C., B.I. A respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații S.M.

și B.I. Împotriva încheierii au formulat recursuri inculpații B.V., B.I., C.Șt., S.S., M.P., S.M., P.G., M.F.P., P.A., S.A., S.C., B.I. și D.S. În esență, inculpații au criticat măsura menținerii arestului preventiv față de împrejurările că în cauză probele sunt interpretabile, că măsura arestării nu este luată de instanța competentă, că în cauză nu subzistă condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru luarea și menținerea arestării preventive, că toți inculpații au avut o comportare cooperantă la urmărirea penală, că menținerea arestării încalcă prezumția de nevinovăție. Recursurile nu sunt fondate.

Din actele dosarului rezultă că în ce privește competența instanței să dispună arestarea inculpaților instanțele s-au pronunțat, în sensul că aceasta aparține Tribunalului București, soluția fiind legală și temeinică sub acest aspect, prin urmare prima instanță de control judiciar este Curtea de Apel București care în mod corect este sesizată cu apelurile inculpaților. Inculpații au fost arestați pentru fapte care prezintă un grad ridicat de pericol social și care sunt prevăzute de lege ca infracțiuni. În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații au comis aceste fapte. Pronunțându-se asupra măsurii arestării preventive a inculpaților Curtea de Apel București nu a rezolvat fondul cauzei, prin urmare nu a încălcat prezumția de nevinovăție.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod temeinic și legal instanța apelului a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți. În consecință, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile inculpaților împotriva încheierii din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel București și-i va obliga pe aceștia la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V., B.I., C.Șt., S.S., M.P., S.M., P.G., M.F.P., P.A., S.A., S.C., B.I. și D.S. împotriva încheierii din 7 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2827/M/2005. Obligă recurenții inculpați B.V., B.I., S.M., P.G., M.F.P., P.A., S.A., S.C., B.I. și D.S. la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenții inculpați C.Șt., S.S., M.P., P.G. și M.F.P., la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceștia, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2005.