ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpații C.N., G.C. și D.P.S. au fost trimiși în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, arestare nelegală și cercetare abuzivă, iar ultimul și pentru infracțiunea de vătămare corporală, fapte prevăzute și pedepsite de art.189 alin.2., art.266 alin.2 și art.181 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a din același cod. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea cauzei în fond, prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2004, a menținut măsura arestării preventive luată față de cei 3 inculpați sus-menționați, cu motivarea că se mențin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

Prin recursul declarat împotriva încheierii de menținere a măsurii de arestare preventivă, inculpații recurenți susțin că hotărârea prin care s-a menținut măsrura arestării preventive este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu a arătat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, lăsarea lor în libertate. Recursurile inculpaților sunt nefondate. Prin încheierea nr.3 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.P.S., în baza art.143 și art.148 lit.h C.proc.pen. Ulterior, prin încheierea nr.5739 din 5 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, admițând recursul procurorului, împotriva încheierii nr.3 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel București, a dispus, în baza art.148 lit.d și b C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului G.C., și, în baza art.148 lit.h C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului C.N.

pe o durată de 30 zile, pentru fiecare. Pentru a se dispune arestarea preventivă a celor 3 inculpați, s-au reținut următoarele: -inculpatul D.P.S. s-a aflat în curs de cercetare penală pentru faptul că, la data de 3 aprilie 2003, în calitate de agent de poliție, a întrebuințat violențe pentru obținerea de declarații împoptriva persoanei numitului D.I., cauzându-i acestuia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale și pentru că împreună cu ceilalți doi inculpați, C.N. și G.C., l-a lipsit de libertate pe D.I. și alte două persoane, în perioada 1 aprilie – 4 aprilie 2003; -inculpații C.N. și G.C., în perioada 1-4 aprilie 2003, împreună cu inculpatul D.P.S.

au întrebuințat violențe față de numiții M.M. și M.P., aflați în curs de cercetare, în scopul obținerii de declarații de la aceștia, lipsindu-i totodată, în perioada sus-menționată, de libertate, în mod nelegal; -privitor la inculpatul G.C. s-a mai reținut că, în cursul cercetărilor, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori. Prin încheierea din 9 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, investită cu judecarea cauzei în fond, a menținut măsura arestării preventive, motivând că se mențin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol grav pentru ordinea publică.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că încheierea de ședință sus-menționată este temeinică și legală, întrucât: -privitor la inculpatul D.P.S., există probe din care rezultă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori; -având în vedere că inculpații au fost arestați preventiv și trimiși în judecată în stare de arest, pentru infracțiunile sus-menționate, pe baza declarațiilor date la urmărirea penală, de către persoanele cercetate de ei abuziv, precum și de unii martori (paznicii primăriei din localitate), lăsarea în libertate a acestora, în acest moment, înainte de verificarea de către instanță a declarațiilor lor date la urmărirea penală, ar putea influența buna desfășurare a cercetării judecătorești și aflarea adevărului (punerea în libertate a inculpaților, în acest moment, când probele încă nu au fost verificate de către instanță, ar fi de natură să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât prin funcțiile și pozițiile pe care le-au deținut, în localitatea respectivă, chiar și numai prezența lor ar putea determina o stare de inhibiție și teamă asupra martorilor și celorlalte persoane care au dat declarații în cauză împotriva lor).

Pentru aceste considerente urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.N., G.C. și D.P.S. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.4004/2003. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.