ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Inculpații C.N.,
G.C. și D.P.S. au fost trimiși în judecată, în stare de arest, pentru
săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, arestare
nelegală și cercetare abuzivă, iar ultimul și pentru infracțiunea de vătămare
corporală, fapte prevăzute și pedepsite de art.189 alin.2., art.266 alin.2 și
art.181 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a din același cod.
Curtea
de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea cauzei în fond,
prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2004, a menținut măsura arestării
preventive luată față de cei 3 inculpați sus-menționați, cu motivarea că se
mențin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Prin
recursul declarat împotriva încheierii de menținere a măsurii de arestare
preventivă, inculpații recurenți susțin că hotărârea prin care s-a menținut
măsrura arestării preventive este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu
a arătat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, lăsarea lor în
libertate.
Recursurile
inculpaților sunt nefondate.
Prin
încheierea nr.3 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I
penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.P.S., în baza art.143
și art.148 lit.h C.proc.pen.
Ulterior,
prin încheierea nr.5739 din 5 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția penală, admițând recursul procurorului, împotriva încheierii
nr.3 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel București, a dispus, în baza art.148
lit.d și b C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului G.C., și, în baza
art.148 lit.h C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului C.N. pe o durată
de 30 zile, pentru fiecare.
Pentru
a se dispune arestarea preventivă a celor 3 inculpați, s-au reținut
următoarele:
-inculpatul
D.P.S. s-a aflat în curs de cercetare penală pentru faptul că, la data de 3
aprilie 2003, în calitate de agent de poliție, a întrebuințat violențe pentru
obținerea de declarații împoptriva persoanei numitului D.I., cauzându-i
acestuia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de
îngrijiri medicale și pentru că împreună cu ceilalți doi inculpați, C.N. și G.C.,
l-a lipsit de libertate pe D.I. și alte două persoane, în perioada 1 aprilie –
4 aprilie 2003;
-inculpații
C.N. și G.C., în perioada 1-4 aprilie 2003, împreună cu inculpatul D.P.S. au
întrebuințat violențe față de numiții M.M. și M.P., aflați în curs de
cercetare, în scopul obținerii de declarații de la aceștia, lipsindu-i
totodată, în perioada sus-menționată, de libertate, în mod nelegal;
-privitor
la inculpatul G.C. s-a mai reținut că, în cursul cercetărilor, a încercat să
zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori.
Prin
încheierea din 9 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, investită cu
judecarea cauzei în fond, a menținut măsura arestării preventive, motivând că
se mențin, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și că
lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol grav pentru ordinea
publică.
Din
examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că încheierea de ședință sus-menționată
este temeinică și legală, întrucât:
-privitor
la inculpatul D.P.S., există probe din care rezultă că a încercat să
zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori;
-având
în vedere că inculpații au fost arestați preventiv și trimiși în judecată în
stare de arest, pentru infracțiunile sus-menționate, pe baza declarațiilor date
la urmărirea penală, de către persoanele cercetate de ei abuziv, precum și de
unii martori (paznicii primăriei din localitate), lăsarea în libertate a
acestora, în acest moment, înainte de verificarea de către instanță a
declarațiilor lor date la urmărirea penală, ar putea influența buna desfășurare
a cercetării judecătorești și aflarea adevărului (punerea în libertate a
inculpaților, în acest moment, când probele încă nu au fost verificate de către
instanță, ar fi de natură să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât prin
funcțiile și pozițiile pe care le-au deținut, în localitatea respectivă, chiar
și numai prezența lor ar putea determina o stare de inhibiție și teamă asupra
martorilor și celorlalte persoane care au dat declarații în cauză împotriva
lor).
Pentru
aceste considerente urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, cu
obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.N., G.C. și D.P.S.
împotriva încheierii din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a
II-a penală, pronunțată în dosarul nr.4004/2003.
Obligă
pe recurenți la plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.