ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3570/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 25 august 2003,

pronunțată în dosarul penal nr. 3412/2002, Curtea de Apel București, secția I

penală, admițând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a

dispus prelungirea arestării inculpaților U.I., B.Șt.L., B.R. și S.C.H., cu 30

zile, de la 29 august 2003 la 27 septembrie 2003, inclusiv.

Totodată s-au respins cererile

inculpatului B.S. de constatare a nulității mandatului său de arestare

preventivă și de constatare a cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 235 alin.

(3) C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că cererea de prelungire a arestării preventive a celor patru inculpați

este legală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a

acestora impun în continuare privarea lor de libertate.

În susținerea măsurii luate se arată

că probele administrate până la acea dată nu au infirmat concluzia că

inculpații au săvârșit faptele grave pentru care sunt judecați, lăsarea lor în

libertate prezentând, în mod real pericol pentru ordinea publică.

Cu privire la legalitatea mandatului

de arestare preventiv emis pe numele inculpatului B.S. se arată că prin decizia

Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de acesta, hotărârea

fiind definitivă.

Împotriva menționatei încheieri, au

declarat recurs numai inculpații B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C.H,, solicitând

casarea acestora și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării

preventive și punerea lor în libertate.

În motivarea recursului, cei patru

inculpați au susținut că în cauză nu sunt probe de vinovăție, că procesul trenează

pe rolul instanței fără a se administra noi probe, situația în care nu mai

subzistă condiții impuse de art. 148 lit. h) C. proc. pen., referitoare la

existența unui pericol real pentru ordinea publică.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate.

Din actele dosarului rezultă că cei

patru inculpați au fost trimiși în judecată pentru acte repetate de

complicitate la infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 255 alin. (1), în referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, comise

în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., că primii trei

inculpați au comis faptele în calitate de ofițeri de poliție, suma vehiculată

depășind 1,5 milioane dolari S.U.A., împrejurări ce nu au fost înlăturate în

cursul cercetărilor judecătorești, care se află în curs de finalizare la

instanța de fond.

Constatându-se deci, că măsura

arestării este justificată, menținându-se temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea acestei măsuri, recursurile inculpaților declarate împotriva

încheierii pronunțate de Curtea de Apel București la 25 august 2003 sunt

nefondate.

Pentru considerentele expuse,

urmează a se respinge, ca nefondate recursurile declarate de cei patru

inculpați, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor

desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C.H. împotriva încheierii din

25 august 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 3419/2002.

Obligă pe recurenții U.I. și S.C.H.

să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte

200.000 lei reprezentând onorariile avocat oficiu, se vor avansa din

Ministerului Justiției, iar pe recurenții B.Șt.L. și pe B.R. să plătească

statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2003.