ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3570/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 august 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3412/2002, Curtea de Apel București, secția I penală, admițând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus prelungirea arestării inculpaților U.I., B.Șt.L., B.R. și S.C.H., cu 30 zile, de la 29 august 2003 la 27 septembrie 2003, inclusiv. Totodată s-au respins cererile inculpatului B.S. de constatare a nulității mandatului său de arestare preventivă și de constatare a cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 235 alin. (3) C. pen. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că cererea de prelungire a arestării preventive a celor patru inculpați este legală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora impun în continuare privarea lor de libertate.

În susținerea măsurii luate se arată că probele administrate până la acea dată nu au infirmat concluzia că inculpații au săvârșit faptele grave pentru care sunt judecați, lăsarea lor în libertate prezentând, în mod real pericol pentru ordinea publică. Cu privire la legalitatea mandatului de arestare preventiv emis pe numele inculpatului B.S. se arată că prin decizia Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de acesta, hotărârea fiind definitivă. Împotriva menționatei încheieri, au declarat recurs numai inculpații B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C.H,, solicitând casarea acestora și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate. În motivarea recursului, cei patru inculpați au susținut că în cauză nu sunt probe de vinovăție, că procesul trenează pe rolul instanței fără a se administra noi probe, situația în care nu mai subzistă condiții impuse de art. 148 lit. h) C. proc.

pen., referitoare la existența unui pericol real pentru ordinea publică. Recursurile inculpaților sunt nefondate. Din actele dosarului rezultă că cei patru inculpați au fost trimiși în judecată pentru acte repetate de complicitate la infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 alin. (1), în referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, comise în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., că primii trei inculpați au comis faptele în calitate de ofițeri de poliție, suma vehiculată depășind 1,5 milioane dolari S.U.A., împrejurări ce nu au fost înlăturate în cursul cercetărilor judecătorești, care se află în curs de finalizare la instanța de fond.

Constatându-se deci, că măsura arestării este justificată, menținându-se temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, recursurile inculpaților declarate împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București la 25 august 2003 sunt nefondate. Pentru considerentele expuse, urmează a se respinge, ca nefondate recursurile declarate de cei patru inculpați, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C.H. împotriva încheierii din 25 august 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3419/2002. Obligă pe recurenții U.I. și S.C.H. să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200.000 lei reprezentând onorariile avocat oficiu, se vor avansa din Ministerului Justiției, iar pe recurenții B.Șt.L. și pe B.R. să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2003.