ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3348/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 2003,

Curtea de Apel București, investită cu judecarea cauzei penale, privind pe

inculpații

B.S., B.Ș.L., B.R., U.I.

și

S.C.H.,

trimiși în judecată

pentru infracțiunea, prevăzută de art. 255 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000,

a dispus amânarea judecării cauzei, pentru termenul de 17 iulie 2003 și a

prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților B.Ș.L., B.R., U.I.

și S.C.H., cu 30 de zile respectiv, de la 30 iunie 2003, la 29 iulie 2003.

Pentru a hotărî prelungirea stării

de arest a inculpaților, instanța a reținut că motivele care au stat la baza

arestării preventive a inculpaților se mențin, fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru luarea și respectiv

menținerea acestei măsuri.

Împotriva încheierii au declarat

recurs inculpații arestați în termen de 3 zile, conform art. 141 C. proc. pen.,

în forma nemodificată prin Legea nr. 281 din 1 august 2003.

În recursurile lor inculpații

solicită casarea încheierii în partea referitoare la prelungirea arestării

preventive, întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile, care au determinat

arestarea preventivă.

S-a motivat că procesul penal se

află într-o stare avansată, că punerea lor în libertate nu este de natură să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a

expertizelor și că nu există indicii că recurenții inculpați se vor sustrage de

la cercetarea judecătorească.

Examinând cauza în raport de motive

invocate dar și conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată, că recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se

împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de

la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta măsura

arestării preventive.

Concomitent, potrivit art. 148 alin.

(1) lit. h) C. proc. pen., redactat în forma actuală din Legea nr. 281/2003 mai

favorabilă inculpaților și în vigoare la data judecării recursului, măsura

arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

în art. 143 C. proc. pen., adică există probe sau indicii temeinice că

inculpatul a săvârșit o infracțiune, și că acea infracțiune este pedepsită cu închisoare

de peste 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Din actele dosarului, rezultă că

instanța care a dispus prelungirea arestării inculpaților, a avut în vedere prevederile

art. 136 C. proc. pen., referitoare la scopul acestei măsuri și pe cele ale art.

148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Există indicii temeinice că

inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, pedepsele

pentru acestea depășind limita de 4 ani închisoare.

În sarcina inculpaților se reține

săvârșirea unor grave infracțiuni de corupție considerate a avea un pericol

social deosebit de ridicat și cu mare rezonanță publică.

În raport de scopul acestei măsuri

preventive arătat la art. 136 C. proc. pen., lăsarea în libertate a

inculpaților în acest moment prezintă pericolul concret de a nu se asigura buna

desfășurare a procesului penal, de a permite inculpaților să se sustragă de la

judecată și să se colaboreze în vederea ascunderii adevărului.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 385

15

va respinge recursurile și va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru

aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații B.Ș.L., B.R., U.I., S.C.H. și B.S., împotriva încheierii din 25

iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

3419/2002, ca nefondate.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului câte 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte

200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iulie 2003.