ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 17 aprilie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1075/2002,

s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților:

- B.I. pe timp de 30 zile, de la 19

aprilie 2003, până la 17 mai 2003 și

- L.M. pe timp de 26 zile, de la 22

aprilie 2003, până la 17 mai 2003.

Prin încheierea din 5 mai 2003,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a prelungit arestarea

preventivă a inculpaților până la data de 23 mai 2003, inclusiv, iar prin

încheierea din 23 mai 2003 aceeași instanță a prelungit arestarea cu 20 zile,

până la data de 12 iunie 2003, inclusiv.

La termenul din 12 iulie 2003,

susmenționata curte a respins cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, de prelungire a arestării preventive.

Procesul respectiv are termen de

judecată la 2 septembrie 2003, pentru când inculpații au luat termenul în

cunoștință.

Împotriva încheierilor din 5 mai și

23 mai 2003, inculpații au declarat recurs, iar prin deciziile nr. 2261 din 14

mai 2003 și nr. 2787 din 11 iunie 2003 ale Curții Supreme de Justiție, secția

penală, au fost respinse, ca inadmisibile recursurile respective.

Împotriva încheierii din 17 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția I-a penală, cei doi inculpați

sus-menționați au declarat recurs, nemotivat.

Recursurile sunt nefondate.

Avându-se în vedere că, la acea

dată, prelungirea arestării preventive era justificată, deoarece instanța de

fond în mod corect a apreciat față de gravitatea faptelor, care rezultau din

actele de urmărire penală și de pericolul social al inculpaților că este

necesară menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.

Încheierea menționată este deci

legală și temeinică.

Totodată, urmează a se avea în

vedere că în prezent inculpații se află în stare de libertate, întrucât prin

încheierea din 12 iunie 2003 s-a respins cererea formulată de parchet, prin

care s-a solicitat prelungirea arestării preventive.

Pentru aceste considerente,

recursurile declarate de sus-menționații inculpați, urmează a se respinge ca

nefondate în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurenții inculpați urmează să fie

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile de

avocat pentru apărarea din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I. și L.M., aflați în stare de libertate, împotriva

încheierii din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală

(Dosar nr. 1076/2003), pentru prelungirea arestării.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 august 2003.