ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4744/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 13 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a luat în examinare cauza penală privind pe inculpații B.S., B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C.H., având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000. Reprezentantul parchetului a solicitat, printre altele, prelungirea duratei arestării preventive, întrucât sunt îndeplinite dispozițiile art. 160 c C. proc. pen., apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în raport de natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea de săvârșire și impactul asupra ordinii publice.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 14 octombrie 2003, când prin încheiere, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, desființând prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C. cu câte 30 zile, de la 28 octombrie 2003 până la 26 noiembrie 2003, inclusiv. A respins cererea inculpatului B.S. pentru revocarea măsurii arestării preventive. A respins cererea inculpaților B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea. A fixat termen de fond la 10 noiembrie 2003, cu citarea inculpaților. Instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv (prin Rechizitoriul din 11 iulie 2002 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Parchetelor Militare) pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 78/2000. Măsura arestării a fost luată prin ordonanța și mandatul din 15 iunie 2002, pe o durată de 30 de zile, față de inculpatul S.C.H.; din 18 iunie 2002 față de inculpatul B.Șt.L.; din 15 iunie 2002 față de inculpatul B.R.; din 15 iunie 2002 față de inculpatul U.I., măsură prelungită succesiv de instanță. Împotriva încheierii din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat recurs inculpații, susținând, atât personal, cât și prin apărători, că este nelegală întrucât, fiind o prelungire a arestării în cursul judecății, erau aplicabile prevederile art. 160 c C. proc. pen., potrivit cărora instanța putea dispune prelungirea privării de libertate numai în cazul în care ar fi apărut „elemente noi”.

Însă, de vreme ce urmărirea penală a fost finalizată și au fost trimiși în judecată, nu mai pot zădărnici aflarea adevărului și nici nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, în raport și de starea de sănătate a unora dintre inculpați. S-a susținut că nici nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, încheierile anterioare fiind date cu încălcarea dispozițiilor procedurale. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Din examinarea încheierii recurate și a actelor dosarului rezultă că instanța de fond a aplicat corespunzător noile prevederi legale referitoare la verificarea regularității arestării inculpatului la primirea dosarului, înainte de prima zi de înfățișare, conform art. 300 1 C. proc.

pen. și constatând că se mențin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) din același cod, a prelungit arestarea până la prima zi de înfățișare. Susținerea că s-au încălcat prevederile art. 160 c C. proc. pen., în sensul că, neinvocându-se elemente noi față de cele existente în faza de urmărire penală, nu se mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată. Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speță art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuiesc corelate și cu alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv cele care vizează scopul acestuia și al măsurilor preventive. În acest sens, potrivit art. 1 C. pen., legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme, și întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc.

pen., măsurile preventive asigură buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit art. 155 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate și numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din aceeași lege, mandatul de arestare preventivă emis de procurori până la intrarea în vigoare a prezentei legi își produce în continuare efectele și după această dată.

Așa încât, prevederile art. 160 c C. proc. pen., pentru faza de judecată trebuiesc interpretate și aplicate, în corelație cu prevederile legale sus-menționate și care au semnificația că dacă temeiurile din cursul urmăririi penale se mențin și în faza judecății, ele își produc efectele deopotrivă. De altfel, nici nu s-ar putea, legal, susține că scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecății decât cel din cursul urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face vreo distincție. Pe de altă parte, având în vedere calitatea de polițiști a majorității inculpaților, respectiv de om de afaceri cu triplă cetățenie, a inculpatului S.C., cât și complexitatea și gravitatea normelor de drept încălcate, pericolul pentru ordinea publică apare cu atât mai evident.

Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C.H. împotriva încheierii din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 3419/2002, ca nefondate. Obligă recurentul inculpat B.Șt.L. la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați B.R., U.I. și S.C.H. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.